INÉL inele s. n. 1. Cerc mic de metal (pretzios cu pietre scumpe) care se poarta k podoaba pe deget. ◊ Inel de logodna = verigheta. ◊ Expr. Tras (k) prin(trun) inel = cu talia subtzire; zvelt. ◊ Inelul lui Saturn = cerc luminos care inconjura planeta Saturn. 2. Obiect in forma de cerc avand diverse intrebuintzari practice; veriga belciug. ♦ (La pl.) Aparat de gimnastica format din doua cercuri atarnate fiecare de cate o franghie la o anumita distantza de pamant shi la care gimnastul executa exercitzii tzinanduse de ele; p. ext. proba sportiva care se executa la acest aparat. 3. Artera de circulatzie cu traseu circular sau poligonal care inconjura o localitate shi leaga capetele shoselelor exterioare care conduc la aceasta localitate. 4. (La pl.) Zone inelare concentrice care se observa intro sectziune transversala facuta in tulpina sau radacina plantelor lemnoase shi care indica varsta acestora shi creshterea lor in grosime. ♦ Striuri concentrice pe solzii operculele shi alte formatzii osoase ale peshtilor care permit evaluarea varstei acestora. 5. Fiecare dintre segmentele din care este alcatuit corpul unor viermi. Lat. anellus.