inél (inéle) s. n. 1. Cerc mic de metal care se poarta k podoaba pe deget. 2. Cerc mic. 3. Zuluf cirliontz. Mr. nel ninel megl. ninel istr. arel. Lat. anĕllus (Pushcariu 833; CandreaDens. 858; REW 452; DAR) cf. it. anello prov. cat. anel fr. anneau sp. anillo port. elo. Rezultatul lui e care ar fi trebuit sa se diftongheze shi sa treaca la ie a fost explicat prin influentza lui n anterior (Rosetti Mélanges de linguistique Bucarest 1947 p. 171) shi cu mai mari shanse de probabilitate prin analogia cu formele atone (Lombard Studia neophil. II 59). Der. inelush s. n. (inel; joc de copii); inelar s. n. (degetul care se pune inelul) cu suf. agente ar (dupa REW 451 din lat. anĕllārius).