INEL (lat. annelus) 1. Cerc mic de metal (pretzios cu pietre scumpe) care se poarta k podoaba pe deget. ◊ I. de logodna = verigheta. ◊ Expr. Tras (k) prin(trun) inel = subtzire zvelt. 2. Obiect in forma de cerc cu diverse intrebuintzari practice. ♦ (La pl.) Aparat de gimnastica constituit din doua cercuri metalice atarnate fiecare de cate o franghie la o anumita distantza de pamant shi la care gimnastul executa tzinanduse cu mainile de ele exercitzii impuse sau liber alese; p. ext. proba sportiva care se executa la acest aparat. 3. Inele anuale = zone inelare concentrice din tulpina sau radacina plantelor lemnoase ori striuri concentrice de pe solzii operculele otolitele shi de pe alte formatziuni osoase ale peshtilor care permit evaluarea varstei acestora; la plante indica shi creshterea in grosime. 4. (MAT.) Multzime de elemente pentru care sunt definite doua legi de compunere una numita adunare iar cealalta inmultzire astfel incat multzimea sa formeze grup comutativ fatza de adunare inmultzirea sa fie asociativa cu elemente neutru (unitate) shi sa fie distributiva fatza de adunare (ex. multzimea numerelor intregi este un i.). ◊ I. comutativ (abelian) = i. pentru care a doua operatzie este comutativa. ◊ I. unitar (sau cu unitate) = (inv.) i. pentru care a doua operatzie are elementul unitate (neutru). ◊ I. fara divizori ai lui zero v. divizor. 5. (METEOR.) I. lui Bishop = fotometeor reprezentat printrun inel format in jurul Soarelui sau al Lunii de culoare albastruie la partea interioara shi brunaroshiatica la cea exterioara format cand atmosfera contzine cantitatzi importante de pulberi fine mai ales de natura vulcanica. 6. (BIOL.) Inelele lui Balbiani = ingroshari caracteristice ale benzilor cromozomilor politeni care sintetizeaza intens ARNul.