21 de definitzii pentru indrumare
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relatzionale (7)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
INDRUMÁRE indrumari s. f. Actziunea de a (se) indruma; indreptare dirijare; calauzire. ♦ Indicatzie directiva sfat. V. indruma.
INDRUMÁRE indrumari s. f. Actziunea de a (se) indruma; indreptare dirijare; calauzire. ♦ Indicatzie directiva sfat. V. indruma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
indrumare sf [At: LEG. EC. PL. 74 / Pl: ~mari / E: indruma] 1 (SHfg) Indreptare (15). 2 Dirijare catre o anumita tzinta. 3 Plecare la drum. 4 Povatzuire a cuiva intrun domeniu in viatza. 5 Indicatzie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
INDRUMÁRE indrumari s. f. Actziunea de a (se) indruma; indreptare dirijare directiva povatza sfat. Broshura cuprinde trei prelegeri tzinute in cadrul cursurilor de indrumare a corpului didactic. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 108 12/1. Dami unele indrumari. RETEGANUL P. II 43.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
INDRUMÁ indrúm vb. I. Tranz. 1. A arata cuiva drumul a indrepta in directzia potrivita; a calauzi. ♦ Refl. (Reg.) A se indrepta spre o tzinta a pleca la drum a porni. 2. A calauzi pe cineva intrun domeniu in viatza. [Prez. ind. shi: indrumez] In + drum.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
indruma [At: TOMA C. V. 25 / V: (inv; cscj) ~mi / Pzi: indrum ~mez / E: in + drum] 1 vt A arata cuiva drumul indreptandul in directzia potrivita Si: a calauzi. 2 vr (Reg) A se indrepta spre o tzinta. 3 vr (Reg) A pleca la drum. 4 vr A calauzi pe cineva intrun domeniu in viatza. 5 vt (Fig) A sfatui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
INDRUMÁ indrumez vb. I. Tranz. 1. A arata cuiva drumul a indrepta in directzia potrivita; a calauzi. ♦ Refl. (Reg.) A se indrepta spre o tzinta a pleca la drum a porni. 2. A calauzi pe cineva intrun domeniu in viatza. [Prez. ind. shi: indrúm] In + drum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
INDRUMÁ indrumez vb. I. 1. Tranz. A pune (pe cineva) pe drumul bun a indrepta in directzia potrivita a arata calea de urmat; a calauzi. Partidul Comunist Romin calauzit in activitatea sa de teoria marxistleninista shia luat asupra sa sarcina sa indrumeze clasa muncitoare shi intregul popor pe calea infaptuirii unei societatzi in care sa dispara exploatarea omului de catre om. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 10. Lenin la indrumat shi la ajutat pe Gorki in crearea operelor sale literare. STANCU U.R.S.S. 25. Mau indrumat la dumneata. RETEGANUL P. V 65. 2. Refl. A se indrepta spre o tzinta a pleca la drum a porni. Acolo era frontul catre care se indruma contingentul. SADOVEANU M. C. 95. ◊ Fig. Ceilaltzi calaretzi straini... se indrumau pe caile negre ale intimplarii. SADOVEANU N. P. 119. Prez. ind. shi: indrúm.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A INDRUMÁ ~éz tranz. 1) A orienta indicand directzia necesara; a indrepta. 2) A sustzine cu sfaturi cu recomandari; a invatza; a sfatui; a povatzui. ~ pe calea cea buna. [SHi indrum] /in + drum
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
indrumà v. a arata drumul a pune pe cale.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
indruméz v. tr. Pun pe drum arat drumu indrept pe calea cea buna (saŭ rea).
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
indrumáre s. f. g.d. art. indrumắrii; pl. indrumắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
indrumáre s. f. g.d. art. indrumarii; pl. indrumari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
indrumá (a ~) vb. ind. prez. 3 indrúma
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de liastancu
- actziuni
indrumá vb. ind. prez. 1 sg. indruméz/indrúm 3 sg. shi pl. indrumeáza/indrúma perf. s. 1 sg. indrumái
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
INDRUMÁRE s. l. calauzire conducere dirijare ghidare indreptare orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. v. dirijare. 3. v. directiva. 4. v. indicatzie. 5. v. instructziuni. 6. v. sfat. 7. v. pregatire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
INDRUMARE s. 1. calauzire conducere dirijare ghidare indreptare orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. dirijare reglare. (~ circulatziei pe strazi.) 3. directiva indicatzie instructziune normativ norma recomandare (inv.) regulativ. (A respectat toate ~ primite.) 4. indicatzie informatzie lamurire. (A primit ~ necesara.) 5. explicatzie indicatzie instructziuni (pl.) lamurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 6. indemn invatzatura povatza povatzuire sfat vorba (pop.) invatz (inv.) consiliu cuget dascalie gind povatzuiala povatzuitura sfatuiala sfatuire socoteala. (Ia ascultat ~.) 7. instruire pregatire. (~ cuiva pentru viatza de gospodina.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
INDRUMÁ vb. 1. v. calauzi. 2. v. dirija. 3. v. ghida. 4. a calauzi a conduce a dirija a ghida a indrepta a orienta (inv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea buna.) 5. a calauzi a conduce a dirija a ghida a povatzui a sfatui (inv.) a drege a miji a nastavi. (La ~ bine in viatza.) 6. v. sfatui. 7. v. pregati.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
INDRUMÁ vb. v. apuca indrepta lua merge orienta pashi pleca porni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
indruma vb. v. APUCA. INDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PASHI. PLECA. PORNI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
INDRUMA vb. 1. a (se) calauzi a (se) conduce a (se) ghida a (se) orienta (inv.) a (se) povatzui. (A ~ pe un drum; dupa ce principii se ~ ?) 2. a dirija a regla. (A ~ circulatzia.) 3. a calauzi a conduce a duce a ghida. (O ~ prin muzee.) 4. a calauzi a conduce a dirija a ghida a indrepta a orienta (inv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea buna.) 5. a calauzi a conduce a dirija a ghida a povatzui a sfatui (inv.) a drege a miji a nastavi. (La ~ bine in viatza.) 6. a dascali a invatza a povatzui a sfatui. (La ~ multa vreme.) 7. a invatza a povatzui a sfatui (livr.) a consilia (inv.) a mingiia. (La ~ ce sa faca.) 8. a instrui a pregati. (O ~ pentru viatza de gospodina.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A indruma ≠ a dezorienta
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
indruma, indrumverb
- 1. A arata cuiva drumul a indrepta in directzia potrivita. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: calauzi indrepta antonime: dezorienta
- Mau indrumat la dumneata. RETEGANUL P. V 65. DLRLC
- 1.1. A se indrepta spre o tzinta a pleca la drum. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: porni
- Acolo era frontul catre care se indruma contingentul. SADOVEANU M. C. 95. DLRLC
- Ceilaltzi calaretzi straini... se indrumau pe caile negre ale intimplarii. SADOVEANU N. P. 119. DLRLC
-
-
- 2. A calauzi pe cineva intrun domeniu in viatza. DEX '09 DEX '98
- Partidul Comunist Romin calauzit in activitatea sa de teoria marxistleninista shia luat asupra sa sarcina sa indrumeze clasa muncitoare shi intregul popor pe calea infaptuirii unei societatzi in care sa dispara exploatarea omului de catre om. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 10. DLRLC
- Lenin la indrumat shi la ajutat pe Gorki in crearea operelor sale literare. STANCU U.R.S.S. 25. DLRLC
-
etimologie:
- In + drum DEX '98 DEX '09
indrumare, indrumarisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a (se) indruma. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: calauzire dirijare indreptare
- Broshura cuprinde trei prelegeri tzinute in cadrul cursurilor de indrumare a corpului didactic. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 108 12/1. DLRLC
- 1.1. Directiva, indicatzie, povatza, sfat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: directiva indicatzie povatza sfat
- Dami unele indrumari. RETEGANUL P. II 43. DLRLC
-
-
etimologie:
- indruma DEX '98 DEX '09