21 de definitzii pentru indrumare

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INDRUMÁRE indrumari s. f. Actziunea de a (se) indruma; indreptare dirijare; calauzire. ♦ Indicatzie directiva sfat. V. indruma.

INDRUMÁRE indrumari s. f. Actziunea de a (se) indruma; indreptare dirijare; calauzire. ♦ Indicatzie directiva sfat. V. indruma.

indrumare sf [At: LEG. EC. PL. 74 / Pl: ~mari / E: indruma] 1 (SHfg) Indreptare (15). 2 Dirijare catre o anumita tzinta. 3 Plecare la drum. 4 Povatzuire a cuiva intrun domeniu in viatza. 5 Indicatzie.

INDRUMÁRE indrumari s. f. Actziunea de a (se) indruma; indreptare dirijare directiva povatza sfat. Broshura cuprinde trei prelegeri tzinute in cadrul cursurilor de indrumare a corpului didactic. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 108 12/1. Dami unele indrumari. RETEGANUL P. II 43.

INDRUMÁ indrúm vb. I. Tranz. 1. A arata cuiva drumul a indrepta in directzia potrivita; a calauzi. ♦ Refl. (Reg.) A se indrepta spre o tzinta a pleca la drum a porni. 2. A calauzi pe cineva intrun domeniu in viatza. [Prez. ind. shi: indrumez] In + drum.

indruma [At: TOMA C. V. 25 / V: (inv; cscj) ~mi / Pzi: indrum ~mez / E: in + drum] 1 vt A arata cuiva drumul indreptandul in directzia potrivita Si: a calauzi. 2 vr (Reg) A se indrepta spre o tzinta. 3 vr (Reg) A pleca la drum. 4 vr A calauzi pe cineva intrun domeniu in viatza. 5 vt (Fig) A sfatui.

INDRUMÁ indrumez vb. I. Tranz. 1. A arata cuiva drumul a indrepta in directzia potrivita; a calauzi. ♦ Refl. (Reg.) A se indrepta spre o tzinta a pleca la drum a porni. 2. A calauzi pe cineva intrun domeniu in viatza. [Prez. ind. shi: indrúm] In + drum.

INDRUMÁ indrumez vb. I. 1. Tranz. A pune (pe cineva) pe drumul bun a indrepta in directzia potrivita a arata calea de urmat; a calauzi. Partidul Comunist Romin calauzit in activitatea sa de teoria marxistleninista shia luat asupra sa sarcina sa indrumeze clasa muncitoare shi intregul popor pe calea infaptuirii unei societatzi in care sa dispara exploatarea omului de catre om. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 10. Lenin la indrumat shi la ajutat pe Gorki in crearea operelor sale literare. STANCU U.R.S.S. 25. Mau indrumat la dumneata. RETEGANUL P. V 65. 2. Refl. A se indrepta spre o tzinta a pleca la drum a porni. Acolo era frontul catre care se indruma contingentul. SADOVEANU M. C. 95. ◊ Fig. Ceilaltzi calaretzi straini... se indrumau pe caile negre ale intimplarii. SADOVEANU N. P. 119. Prez. ind. shi: indrúm.

A INDRUMÁ ~éz tranz. 1) A orienta indicand directzia necesara; a indrepta. 2) A sustzine cu sfaturi cu recomandari; a invatza; a sfatui; a povatzui. ~ pe calea cea buna. [SHi indrum] /in + drum

indrumà v. a arata drumul a pune pe cale.

indruméz v. tr. Pun pe drum arat drumu indrept pe calea cea buna (saŭ rea).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

indrumáre s. f. g.d. art. indrumắrii; pl. indrumắri

indrumáre s. f. g.d. art. indrumarii; pl. indrumari

indrumá (a ~) vb. ind. prez. 3 indrúma

indrumá vb. ind. prez. 1 sg. indruméz/indrúm 3 sg. shi pl. indrumeáza/indrúma perf. s. 1 sg. indrumái

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INDRUMÁRE s. l. calauzire conducere dirijare ghidare indreptare orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. v. dirijare. 3. v. directiva. 4. v. indicatzie. 5. v. instructziuni. 6. v. sfat. 7. v. pregatire.

INDRUMARE s. 1. calauzire conducere dirijare ghidare indreptare orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. dirijare reglare. (~ circulatziei pe strazi.) 3. directiva indicatzie instructziune normativ norma recomandare (inv.) regulativ. (A respectat toate ~ primite.) 4. indicatzie informatzie lamurire. (A primit ~ necesara.) 5. explicatzie indicatzie instructziuni (pl.) lamurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 6. indemn invatzatura povatza povatzuire sfat vorba (pop.) invatz (inv.) consiliu cuget dascalie gind povatzuiala povatzuitura sfatuiala sfatuire socoteala. (Ia ascultat ~.) 7. instruire pregatire. (~ cuiva pentru viatza de gospodina.)

INDRUMÁ vb. 1. v. calauzi. 2. v. dirija. 3. v. ghida. 4. a calauzi a conduce a dirija a ghida a indrepta a orienta (inv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea buna.) 5. a calauzi a conduce a dirija a ghida a povatzui a sfatui (inv.) a drege a miji a nastavi. (La ~ bine in viatza.) 6. v. sfatui. 7. v. pregati.

INDRUMÁ vb. v. apuca indrepta lua merge orienta pashi pleca porni.

indruma vb. v. APUCA. INDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PASHI. PLECA. PORNI.

INDRUMA vb. 1. a (se) calauzi a (se) conduce a (se) ghida a (se) orienta (inv.) a (se) povatzui. (A ~ pe un drum; dupa ce principii se ~ ?) 2. a dirija a regla. (A ~ circulatzia.) 3. a calauzi a conduce a duce a ghida. (O ~ prin muzee.) 4. a calauzi a conduce a dirija a ghida a indrepta a orienta (inv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea buna.) 5. a calauzi a conduce a dirija a ghida a povatzui a sfatui (inv.) a drege a miji a nastavi. (La ~ bine in viatza.) 6. a dascali a invatza a povatzui a sfatui. (La ~ multa vreme.) 7. a invatza a povatzui a sfatui (livr.) a consilia (inv.) a mingiia. (La ~ ce sa faca.) 8. a instrui a pregati. (O ~ pentru viatza de gospodina.)

Intrare: indrumare
indrumare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indrumare
  • ‑ndrumare
  • indrumarea
  • ‑ndrumarea
plural
  • indrumari
  • ‑ndrumari
  • indrumarile
  • ‑ndrumarile
genitiv-dativ singular
  • indrumari
  • ‑ndrumari
  • indrumarii
  • ‑ndrumarii
plural
  • indrumari
  • ‑ndrumari
  • indrumarilor
  • ‑ndrumarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

indruma, indrumverb

  • 1. A arata cuiva drumul a indrepta in directzia potrivita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mau indrumat la dumneata. RETEGANUL P. V 65. DLRLC
    • 1.1. reflexiv regional A se indrepta spre o tzinta a pleca la drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: porni
      • format_quote Acolo era frontul catre care se indruma contingentul. SADOVEANU M. C. 95. DLRLC
      • format_quote figurat Ceilaltzi calaretzi straini... se indrumau pe caile negre ale intimplarii. SADOVEANU N. P. 119. DLRLC
  • 2. A calauzi pe cineva intrun domeniu in viatza. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Partidul Comunist Romin calauzit in activitatea sa de teoria marxistleninista shia luat asupra sa sarcina sa indrumeze clasa muncitoare shi intregul popor pe calea infaptuirii unei societatzi in care sa dispara exploatarea omului de catre om. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 10. DLRLC
    • format_quote Lenin la indrumat shi la ajutat pe Gorki in crearea operelor sale literare. STANCU U.R.S.S. 25. DLRLC
etimologie:
  • In + drum DEX '98 DEX '09

indrumare, indrumarisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a (se) indruma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Broshura cuprinde trei prelegeri tzinute in cadrul cursurilor de indrumare a corpului didactic. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 108 12/1. DLRLC
etimologie:
  • vezi indruma DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.