optziuni
  • info

16 definitzii pentru dezorienta

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEZORIENTÁ dezorientez vb. I. Tranz. shi refl. A face pe cineva sa piarda sau ashi pierde simtzul orientarii sigurantza directziei etc. ♦ Fig. A face pe cineva sa piarda sau ashi pierde cumpatul sigurantza de sine judecata rece shi clara; a (se) zapaci. [Pr.: rien] Din fr. désorienter.

dezorienta vtr [At: PONTBRIANT D. / Pzi: ~tez / E: fr désorienter] 12 A face pe cineva sa(shi) piarda sau a(shi) pierde directzia drumul care il are de urmat tzinta care o are de atins. 34 A nushi mai da seama sau a face sa nushi mai dea seama de locul in care se afla. 56 (Fig) A face pe cineva sa(shi) piarda sau a(shi) pierde prezentza de spirit sigurantza de sine Si: a (se) zapaci.

DEZORIENTÁ dezorientez vb. I. Tranz. shi refl. A face pe cineva sa piarda sau ashi pierde simtzul orientarii drumul care urma sa mearga etc. ♦ Fig. A face pe cineva sa piarda sau ashi pierde cumpatul sigurantza de sine judecata rece shi clara; a (se) zapaci. [Pr.: rien] Din fr. désorienter.

DEZORIENTÁ dezorientez vb. I. Tranz. 1. A face (pe cineva) sa piarda simtzul orientarii sa nu mai recunoasca drumul care trebuie sa mearga sau caile care trebuie sa apuce. (Poetic) Invingind cimpia a carei monotonie il dezorientase. Oltul ishi creeaza un domeniu personal. BOGZA C. O. 152. 2. Fig. A face (pe cineva) sa piarda sigurantza judecatzii; a zapaci a deconcerta.

DEZORIENTÁ vb. I. tr. 1. A incurca (pe cineva) al face sashi piarda orientarea sigurantza locului unde se afla. 2. (Fig.) A zapaci a ului a deconcerta. [Pron. rien. / cf. fr. désorienter].

DEZORIENTÁ vb. tr. refl. 1. a face sashi piarda sau ashi pierde simtzul orientarii a nu recunoashte locul unde se afla. 2. (fig.) a (se) zapaci a (se) deruta. (< fr. désorienter)

A DEZORIENTÁ ~éz tranz. A face sa se dezorienteze. [Sil. rien] /dez + a orienta

A SE DEZORIENTÁ ma ~éz intranz. 1) A pierde simtzul orientarii; a se debusola. 2) fig. A pierde sigurantza in modul de a actziona sau de a cugeta. [Sil. rien] /dez + a orienta

dezorientà v. 1. a face sa pearza orientarea cunoshtintza exacta a locurilor unde s’afla; 2. a face sa pearza cumpatul a incurca; 3. ashi pierde prezentza de spirit: aceasta chestiune l’a dezorientat.

* dezorientéz v. tr. (fr. désorienter). Fac pe cineva sashi pearda drumu (directziunea). Fig. Incurc: aceasta intrebare la dezorientat.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!dezorientá (a ~) (dezorien/dezo) vb. ind. prez. 3 dezorienteáza

dezorientá vb. (sil. rien; mf. dez) ind. prez. 1 sg. dezorientéz 3 sg. shi pl. dezorienteáza

desorientez.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEZORIENTÁ vb. a deruta a descumpani a incurca a zapaci (livr.) a bulversa a debusola a deconcerta. (Vestea aflata la ~.)

DEZORIENTA vb. a deruta a descumpani a incurca a zapaci (livr.) a deconcerta. (Vestea aflata la ~.)

A dezorienta ≠ a indruma a orienta

Intrare: dezorienta
  • silabatzie: de-zo-ri-en-ta, dez-o-ri-en-ta info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezorienta
  • dezorientare
  • dezorientat
  • dezorientatu‑
  • dezorientand
  • dezorientandu‑
 singular plural
  • dezorienteaza
  • dezorientatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • dezorientez
 (sa)
  • dezorientez
  • dezorientam
  • dezorientai
  • dezorientasem
a II-a (tu)
  • dezorientezi
 (sa)
  • dezorientezi
  • dezorientai
  • dezorientashi
  • dezorientaseshi
a III-a (el, ea)
  • dezorienteaza
 (sa)
  • dezorienteze
  • dezorienta
  • dezorienta
  • dezorientase
plural I (noi)
  • dezorientam
 (sa)
  • dezorientam
  • dezorientam
  • dezorientaram
  • dezorientaseram
  • dezorientasem
a II-a (voi)
  • dezorientatzi
 (sa)
  • dezorientatzi
  • dezorientatzi
  • dezorientaratzi
  • dezorientaseratzi
  • dezorientasetzi
a III-a (ei, ele)
  • dezorienteaza
 (sa)
  • dezorienteze
  • dezorientau
  • dezorientara
  • dezorientasera
verb (VT201)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desorienta
  • desorientare
  • desorientat
  • desorientatu‑
  • desorientand
  • desorientandu‑
 singular plural
  • desorienteaza
  • desorientatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • desorientez
 (sa)
  • desorientez
  • desorientam
  • desorientai
  • desorientasem
a II-a (tu)
  • desorientezi
 (sa)
  • desorientezi
  • desorientai
  • desorientashi
  • desorientaseshi
a III-a (el, ea)
  • desorienteaza
 (sa)
  • desorienteze
  • desorienta
  • desorienta
  • desorientase
plural I (noi)
  • desorientam
 (sa)
  • desorientam
  • desorientam
  • desorientaram
  • desorientaseram
  • desorientasem
a II-a (voi)
  • desorientatzi
 (sa)
  • desorientatzi
  • desorientatzi
  • desorientaratzi
  • desorientaseratzi
  • desorientasetzi
a III-a (ei, ele)
  • desorienteaza
 (sa)
  • desorienteze
  • desorientau
  • desorientara
  • desorientasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dezorienta, dezorientezverb

  • 1. A face pe cineva sa piarda sau ashi pierde simtzul orientarii sigurantza directziei etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: debusola incurca antonime: orienta indruma
    • format_quote poetic Invingind cimpia a carei monotonie il dezorientase Oltul ishi creeaza un domeniu personal. $BOGZA C. O. 152. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.