DEZORIENTÁ dezorientez vb. I. Tranz. 1. A face (pe cineva) sa piarda simtzul orientarii sa nu mai recunoasca drumul care trebuie sa mearga sau caile care trebuie sa apuce. (Poetic) Invingind cimpia a carei monotonie il dezorientase. Oltul ishi creeaza un domeniu personal. BOGZA C. O. 152. 2. Fig. A face (pe cineva) sa piarda sigurantza judecatzii; a zapaci a deconcerta.