optziuni
  • info

13 definitzii pentru deconcerta

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DECONCERTÁ deconcertez vb. I. Tranz. (Livr.) A face pe cineva sashi piarda cumpatul sigurantza de sine; a tulbura a zapaci. Din fr. déconcerter.

deconcerta vt [At: DEX / Pzi: ~téz / E: fr déconcerter] (Liv; c.i. oameni) A face sashi piarda sigurantza de sine Si: a tulbura a zapaci.

DECONCERTÁ deconcertez vb. I. Tranz. (Frantzuzism) A face pe cineva sashi piarda cumpatul sigurantza de sine; a tulbura a zapaci. Din fr. déconcerter.

DECONCERTÁ deconcertez vb. I. Tranz. (Frantzuzism) A face pe cineva sashi piarda cumpatul sau sigurantza de sine a tulbura a zapaci. Faptul a deconcertat pe printzul Bazil SHerban care... a inceput sa se retraga. CAMIL PETRESCU T. I 126.

DECONCERTÁ vb. I. tr. A face sashi piarda cumpatul sigurantza de sine; a zapaci a tulbura. [< fr. déconcerter].

DECONCERTÁ vb. tr. a face sashi piarda cumpatul sigurantza de sine; a dezorienta a descumpani. (< fr. déconcerter)

A DECONCERTÁ ~éz tranz. A face sa se deconcerteze. /<fr. déconcerter

A SE DECONCERTÁ ma ~éz intranz. Ashi pierde echilibrul moral sau mintal; a se descumpani; a se dezechilibra; a se dezaxa. /<fr. déconcerter

*deconcertéz v. tr. (fr. déconcerter d. concert concert). Fac sashi pearda cumpatu incurc turbur: acest raspuns la deconcertat.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

deconcertá (a ~) (livr.) vb. ind. prez. 3 deconcerteáza

deconcertá vb. ind. prez. 1 sg. deconcertéz 3 sg. shi pl. deconcerteáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DECONCERTÁ vb. v. deruta descumpani dezorienta incurca zapaci.

deconcerta vb. v. DERUTA. DESCUMPANI. DEZORIENTA. INCURCA. ZAPACI.

Intrare: deconcerta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deconcerta
  • deconcertare
  • deconcertat
  • deconcertatu‑
  • deconcertand
  • deconcertandu‑
 singular plural
  • deconcerteaza
  • deconcertatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • deconcertez
 (sa)
  • deconcertez
  • deconcertam
  • deconcertai
  • deconcertasem
a II-a (tu)
  • deconcertezi
 (sa)
  • deconcertezi
  • deconcertai
  • deconcertashi
  • deconcertaseshi
a III-a (el, ea)
  • deconcerteaza
 (sa)
  • deconcerteze
  • deconcerta
  • deconcerta
  • deconcertase
plural I (noi)
  • deconcertam
 (sa)
  • deconcertam
  • deconcertam
  • deconcertaram
  • deconcertaseram
  • deconcertasem
a II-a (voi)
  • deconcertatzi
 (sa)
  • deconcertatzi
  • deconcertatzi
  • deconcertaratzi
  • deconcertaseratzi
  • deconcertasetzi
a III-a (ei, ele)
  • deconcerteaza
 (sa)
  • deconcerteze
  • deconcertau
  • deconcertara
  • deconcertasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

deconcerta, deconcertezverb

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.