DEZORIENTÁ dezorientez vb. I. Tranz. shi refl. A face pe cineva sa piarda sau ashi pierde simtzul orientarii drumul care urma sa mearga etc. ♦ Fig. A face pe cineva sa piarda sau ashi pierde cumpatul sigurantza de sine judecata rece shi clara; a (se) zapaci. [Pr.: rien] Din fr. désorienter.