POVATZUÍ povatzuiesc vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A sfatui pe cineva sa faca intrun anumit fel. 2. A conduce a calauzi a indruma pe cineva in viatza sau p. gener. pe un drum. ♦ (Inv.) A comanda o armata. Povatza + suf. ui.

povatzui [At: (a. 1699) GCR I 329/12 / V: (inv) ~vetzui / Pzi: ~esc (irg) povatzui povetzui / E: povatza + ui] 1 vt A da un sfat o indrumare in legatura cu luarea unei hotarari intro situatzie dificila in adoptarea unei atitudini in rezolvarea unei situatzii pentru atingerea unui scop etc. Si: a calauzi a indruma a sfatui (inv) a indemna a povatzi (1). 2 vt (Inv) A guverna. 3 vt (Ivr) A invatza. 4 vt (Inv) A initzia. 5 vt (Inv) A conduce pe un drum sau intrun loc pe cineva. 6 vt (Ivr) A sprijini a sustzine in mers. 7 vi (Ivr) A indica. 8 vt (Inv) A comanda unitatzi militare Si: a conduce. 9 vt (Inv) A conduce vehicule mecanisme etc. Si: a dirija a manevra. 10 vt (Inv) A impune. 11 vt (Inv) A ordona. 12 vt A da dispozitzie Si: a hotari.

POVATZUÍ povatzuiesc vb. IV. Tranz. 1. A sfatui pe cineva sa faca intrun anumit fel. 2. A conduce a calauzi a indruma pe cineva in viatza sau p. gener. pe un drum. ♦ (Inv.) A comanda o armata. Povatza + suf. ui.

POVATZUÍ povatzuiesc vb. IV. Tranz. 1. A sfatui (pe cineva) a da povetze (cuiva). Ma dascalit ma povatzuit mia spus k i pare rau k trebuie sa ma departeze din casa lui. GALACTION O. I 77. Sa dea fuga la domnul invatzator sa se roage sal povatzuiasca cum shi ce sa faca. REBREANU I. 120. Astazi a venit doctorul la mine shi ma povatzuit sa nu stau aci unde numi prieshte aerul shi sa plec. BALCESCU la GHICA A. 610. (Cu complement dublu) Cum nu cunoashtetzi pe soldatul Isidor Abramovici? Acela care va vorbit voua acum patru zile povatzuinduva anumite lucruri. SAHIA N. 77. 2. A conduce a calauzi a indruma pe un drum sau in viatza; (invechit) a comanda a dirija. Eu voi sa merg la imparatul cel mare shi tare vecinul nostru k sai slujesc shimi trebuie pe cineva care sa ma povatzuiasca. ISPIRESCU L. 16. Oshtile romine intimpinara pe apele Dunarii pe turcii ce povatzuiau acel convoi. BALCESCU O. II 67.

A POVATZUÍ ~iésc tranz. A trata cu povetze cu recomandari; a sfatui; a indruma; a invatza. ~ de bine. /povatza + suf. ~ui

povatzuì v. 1. a conduce: orb pe orb povatzuind cad amandoi in groapa PANN. Turcii ce povatzuiau acel convoiu BALC.; 2. a da povetze a consilia.

povetzui v vz povatzui

povatzuĭésc v. tr. (d. povatza). Vechĭ. Conduc. Azĭ. Sfatuĭesc consiliez. Vechĭ shi tzésc shi tzéz.

povatzuí (a ~) (pop.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. povatzuiésc imperf. 3 sg. povatzuiá; conj. prez. 3 sa povatzuiásca

povatzuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. povatzuiésc imperf. 3 sg. povatzuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. povatzuiásca

povatzui (ind. prez. 1 sg. povatzuiesc conj. povatzuiasca)

povatzuesc uiasca 3 con j. uiam 1 imp.

POVATZUÍ vb. 1. v. calauzi. 2. v. indruma. 3. v. sfatui.

POVATZUÍ vb. v. calauzi carmui comanda conduce dirigui dirija domni ghida guverna indruma orienta stapani.

POVATZUI vb. 1. a calauzi a conduce a dirija a ghida a indruma a sfatui (inv.) a drege a miji a nastavi. (La ~ bine in viatza.) 2. a dascali a indruma a invatza a sfatui. (La ~ multa vreme.) 3. a indruma a invatza a sfatui (livr.) a consilia (inv.) a mingiia. (La ~ ce sa faca.) 4. a indemna a sfatui. (Il ~ numai la bine.)

povatzui vb. v. CALAUZI. CIRMUI. COMANDA. CONDUCE. DIRIGUI. DIRIJA. DOMNI. GHIDA. GUVERNA. INDRUMA. ORIENTA. STAPINI.