INDRUMÁ indrúm vb. I. Tranz. 1. A arata cuiva drumul a indrepta in directzia potrivita; a calauzi. ♦ Refl. (Reg.) A se indrepta spre o tzinta a pleca la drum a porni. 2. A calauzi pe cineva intrun domeniu in viatza. [Prez. ind. shi: indrumez] In + drum.

indruma [At: TOMA C. V. 25 / V: (inv; cscj) ~mi / Pzi: indrum ~mez / E: in + drum] 1 vt A arata cuiva drumul indreptandul in directzia potrivita Si: a calauzi. 2 vr (Reg) A se indrepta spre o tzinta. 3 vr (Reg) A pleca la drum. 4 vr A calauzi pe cineva intrun domeniu in viatza. 5 vt (Fig) A sfatui.

INDRUMÁ indrumez vb. I. Tranz. 1. A arata cuiva drumul a indrepta in directzia potrivita; a calauzi. ♦ Refl. (Reg.) A se indrepta spre o tzinta a pleca la drum a porni. 2. A calauzi pe cineva intrun domeniu in viatza. [Prez. ind. shi: indrúm] In + drum.

INDRUMÁ indrumez vb. I. 1. Tranz. A pune (pe cineva) pe drumul bun a indrepta in directzia potrivita a arata calea de urmat; a calauzi. Partidul Comunist Romin calauzit in activitatea sa de teoria marxistleninista shia luat asupra sa sarcina sa indrumeze clasa muncitoare shi intregul popor pe calea infaptuirii unei societatzi in care sa dispara exploatarea omului de catre om. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 10. Lenin la indrumat shi la ajutat pe Gorki in crearea operelor sale literare. STANCU U.R.S.S. 25. Mau indrumat la dumneata. RETEGANUL P. V 65. 2. Refl. A se indrepta spre o tzinta a pleca la drum a porni. Acolo era frontul catre care se indruma contingentul. SADOVEANU M. C. 95. ◊ Fig. Ceilaltzi calaretzi straini... se indrumau pe caile negre ale intimplarii. SADOVEANU N. P. 119. Prez. ind. shi: indrúm.

A INDRUMÁ ~éz tranz. 1) A orienta indicand directzia necesara; a indrepta. 2) A sustzine cu sfaturi cu recomandari; a invatza; a sfatui; a povatzui. ~ pe calea cea buna. [SHi indrum] /in + drum

indrumà v. a arata drumul a pune pe cale.

indruméz v. tr. Pun pe drum arat drumu indrept pe calea cea buna (saŭ rea).

indrumá (a ~) vb. ind. prez. 3 indrúma

indrumá vb. ind. prez. 1 sg. indruméz/indrúm 3 sg. shi pl. indrumeáza/indrúma perf. s. 1 sg. indrumái

indrum.

INDRUMÁ vb. 1. v. calauzi. 2. v. dirija. 3. v. ghida. 4. a calauzi a conduce a dirija a ghida a indrepta a orienta (inv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea buna.) 5. a calauzi a conduce a dirija a ghida a povatzui a sfatui (inv.) a drege a miji a nastavi. (La ~ bine in viatza.) 6. v. sfatui. 7. v. pregati.

INDRUMÁ vb. v. apuca indrepta lua merge orienta pashi pleca porni.

INDRUMA vb. 1. a (se) calauzi a (se) conduce a (se) ghida a (se) orienta (inv.) a (se) povatzui. (A ~ pe un drum; dupa ce principii se ~ ?) 2. a dirija a regla. (A ~ circulatzia.) 3. a calauzi a conduce a duce a ghida. (O ~ prin muzee.) 4. a calauzi a conduce a dirija a ghida a indrepta a orienta (inv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea buna.) 5. a calauzi a conduce a dirija a ghida a povatzui a sfatui (inv.) a drege a miji a nastavi. (La ~ bine in viatza.) 6. a dascali a invatza a povatzui a sfatui. (La ~ multa vreme.) 7. a invatza a povatzui a sfatui (livr.) a consilia (inv.) a mingiia. (La ~ ce sa faca.) 8. a instrui a pregati. (O ~ pentru viatza de gospodina.)

indruma vb. v. APUCA. INDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PASHI. PLECA. PORNI.

A indruma ≠ a dezorienta