INDRUMÁ indrumez vb. I. 1. Tranz. A pune (pe cineva) pe drumul bun a indrepta in directzia potrivita a arata calea de urmat; a calauzi. Partidul Comunist Romin calauzit in activitatea sa de teoria marxistleninista shia luat asupra sa sarcina sa indrumeze clasa muncitoare shi intregul popor pe calea infaptuirii unei societatzi in care sa dispara exploatarea omului de catre om. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 10. Lenin la indrumat shi la ajutat pe Gorki in crearea operelor sale literare. STANCU U.R.S.S. 25. Mau indrumat la dumneata. RETEGANUL P. V 65. 2. Refl. A se indrepta spre o tzinta a pleca la drum a porni. Acolo era frontul catre care se indruma contingentul. SADOVEANU M. C. 95. ◊ Fig. Ceilaltzi calaretzi straini... se indrumau pe caile negre ale intimplarii. SADOVEANU N. P. 119. Prez. ind. shi: indrúm.