dirija vt [At: I. GOLESCU C. / V: (inv) ~íge ~igeá / Pzi: ~jéz / E: fr diriger] 1 A ghida indicand directzia de mers Si: a orienta. 2 A imprima o anumita directzie de mishcare Si: (iuz) a dirigui (2). 3 (Med) A reglementa functzionarea unui organ a unui sistem dintrun organism viu Si: a regla. 4 (C.i. oameni activitatzi organizatzii institutzii etc.) A indruma shi a controla Si: (iuz) a dirigui (3). 5 A conduce un cor o orchestra in calitate de dirijor Si: (iuz) a dirigui (4). 6 (Pex) A coordona interpretarea unei piese muzicale regland mishcarea ritmul tonalitatea.^[1] modificata

DIRIJÁ dirijez vb. I. Tranz. A conduce a indruma. Individul e un mic shurup in aceasta mashinarie [in societatea capitalista] depinde deci de ea dar el no poate dirija. GHEREA ST. CR. III 363. «Drapelul libertatzii» dirijat de decanul avocatzilor ishi termina articolul sau de fond cu cuvintele: «Vom cauta sa fim cit se poate mai parlamentari». CARAGIALE N. S. 60. ♦ A conduce o orchestra un cor. A dirijat apoi concertul pentru pian in mi major de Mozart. CONTEMPORANUL S. II 1952 nr. 275 3/2.

DIRIJÁ vb. I. tr. A conduce (mai ales o orchestra un cor); a dirigui a indruma. [P.i. 36 jeaza ger. jand. / < fr. diriger].

DIRIJÁ vb. tr. 1. a conduce o orchestra un cor. 2. a conduce a indruma. (< fr. diriger)

A DIRIJÁ ~éz 1. tranz. 1) (institutzii organizatzii colectivitatzi activitatzi) A indruma in calitate de dirijor; a conduce. 2) (orchestre coruri etc.) A conduce in calitate de dirijor. 2. intranz. A fi dirijor; a practica ocupatzia de dirijor. /<fr. diriger

dirijà v. 1. a da impulsiunea a conduce: a dirija studiile; 2. a administra a fi director: a dirija o fabrica; 3. a indrepta: a dirija pashii cercetarile.

diríge v vz dirija

* dirijéz v. tr. (fr. diriger d. lat. dirigo dirigere directum. V. dreg drept). Conduc administrez: a dirija o shcoala un serviciŭ. Indrept indrumez: imĭ dirijez pashiĭ spre casa. Fig. Conduc administrez: a dirija o shcoala o fabrica un serviciŭ. Barb. de foarte prost gust diriguĭesc (k shi proteguĭesc).

dirijá (a ~) vb. ind. prez. 3 dirijeáza 1 pl. dirijắm; conj. prez. 3 sa dirijéze; ger. dirijand

dirijá vb. ind. prez. 1 sg. dirijéz 3 sg. shi pl. dirijeáza 1 pl. dirijam; conj. prez. 3 sg. shi pl. dirijéze; ger. dirijand

dirija (ind. prez. 3 sg. shi pl. dirijeaza 1 pl. dirijam ger. dirijind)

dirijez jam 1 imp.

DIRIJÁ vb. 1. v. indruma. 2. a indruma a regla. (~ circulatzia.) 3. v. conduce. 4. a conduce (rar) a dirigui. (~ o institutzie.) 5. v. calauzi. 6. a indrepta a orienta (livr.) a directziona (fig.) a canaliza. (A ~ discutzia in sensul dorit.)

DIRIJA vb. 1. a calauzi a conduce a ghida a indrepta a indruma a orienta (inv.) a tocmi. (Ia ~ pe drumul cel bun.) 2. a indruma a regla. (~ circulatzia.) 3. a conduce (inv.) a povatzui. (~ o nava.) 4. a conduce (rar) a dirigui. (~ o institutzie.) 5. a calauzi a conduce a ghida a indruma a povatzui a sfatui (inv.) a drege a miji a nastavi. (La ~ in viatza.) 6. a indrepta (fig.) a canaliza. (A ~ discutzia in sensul dorit.)