POVÁTZA povetze s. f. (Pop.) Indrumare sfat dat cuiva sau primit de cineva; povatzuire povatzuiala. ◊ Loc. adj. shi adv. De povatza = k indrumator k ghid. ♦ Persoana care indruma sfatuieshte pe cineva. Cf. pol. powodca „conducator”.

povatza sf [At: (a. 1644) GCR I 113/23 / V: (reg) ~vatz sn (inv) ~viatza ~voatza / Pl: ~vetze (rar) ~vetzi (inv) ~tze ~vatzi / E: pn powodca] 1 Povatzuitor (1). 2 (Inv; ila) De ~ Care serveshte drept indrumator povatzuitor. 3 (Inv; spc) Calauza. 4 Indrumare sfat etc. dat cuiva sau primit de la cineva in legatura cu luarea unei hotarari intro situatzie dificila in adoptarea unei atitudini in rezolvarea unei situatzii pentru atingerea unui scop etc. Si: (inv) indemn povatzuire (2) povatzuiala povatzuitura. 5 (Ila) De ~ Care serveshte cuiva k indrumare k sfat k indemn. 6 (Reg; ie) A pune (pe cineva) la ~ A indemna pe cineva la rau. 7 (Reg; ie) A avea ~ buna A fi cumpatat chibzuit. 8 (Rar) Exemplu model urmat de cineva. 9 (Inv) Conducere. 10 (Inv) Orientare. 11 (Inv) Directiva. 12 (Inv) Lege norma cu caracter obligatoriu. 13 (Ivr; spc) Conducere a unui vehicul. 14 (Ivr; if povoatza) Persoana care conduce un vehicul.

POVÁTZA povetze s. f. (Pop.) Indrumare sfat dat cuiva sau primit de cineva; povatzuire povatzuiala. ◊ Loc. adj. shi adv. De povatza = k indrumator k ghid. ♦ Persoana care indrumeaza sfatuieshte pe cineva. Cf. pol. powodca „conducator”.

POVÁTZA povetze s. f. Sfat indrumare. Spunemi mie ce te doare SHi de ce eshti trist la fatza? Poate eu voi fi in stare Satzi ajut cu vreo povatza. IOSIF V. 86. Nu te mai intoarceacasa! Eu pe drum te voi petrece Cu poveshti shi cu povetze. COSHBUC P. I 164. ♦ (Neobishnuit) Exemplu model pilda. Daca dsa spune lucruri asha de nelogice... vina e nu atit a dsale cit a esteticei transcendentale care ia slujit de povatza. GHEREA ST. CR. II 54. Pl. shi: (regional) povetzi (ISPIRESCU L. 13 ALEXANDRESCU P. 47). Varianta: (regional) povatz povatzuri (CREANGA O. A. 97) s. n.

POVÁTZA povétze f. Invatzatura menita sa calauzeasca pe cineva in diverse situatzii; sfat; indrumare. ~ parinteasca. ◊ De ~ k indrumare. /<pol. powodica

POVATZA s.f. (Mold. Olt). Conducator Indrumator povatzuitor. A: Cazacii carii era in Litva avindu povatza pre un Berila au intrat de au pradat in TZara Moscului. N. COSTIN; cf. DOSOFTEI PS; PSEUDOAMIRAS. B: SHi nu faci pacoste numai tzie unuia ce shi fratelui tau eshti povatza catra pacat. CAZANIE 1644; cf. MARDARIE 229. ♦ {Mold. Trans. SV) Ghid calauza. A: IliashVoda ... avind povoatza pre un turc au mers la Bratzlav. URECHE; cf. M. COSTIN. ◊ Fig. SHi dzua leau pus nuor povatza Prin pustie deau mars fara greatza. DOSOFTEI PS.; cf. CANTEMIR HR. C: (Fig.) Legea povatza neau fost spre H[risto]s. N. TEST. (1648). ♦ (Mold.) Persoana care conduce un vehicul. Deaca sa ineaca cirmaciul shi sa stinge lumina shi piare povoatza ce nedeajde va mai hi ... celora ce samt in corabie? VARLAAM. Variante: poroatza (VARLAAM URECHE). Etimologie: pol. powodca. Cf. chivernisitor chivernitor hotnog (2) ispravnic (1) nacealnic.

povatza f. 1. conducere: sub povatza celui mai vestit din voevozii lor BALC.; 2. consiliu: a da povetze. [Tras din slav. POVESTI a conduce].

povátza f. pl. etze (pol. powodca rus. povodéc gen. dcá conductor d. povoditĭ povestĭ a conduce. V. pevedesc podvod). Vechĭ. Conducator conducere. Azĭ. Sfat: a da cuĭva o povatza.

povatz sn vz povatza

poviatza sf vz povatza

povoatza sf vz povatza

povátza (pop.) s. f. g.d. art. povétzei; pl. povétze

povátza s. f. g.d. art. povétzei; pl. povétze

POVÁTZA s. 1. v. sfat. 2. v. recomandare.

POVÁTZA s. v. calauza comanda conducere indrumator povatzuitor sfatuitor sfetnic shefie.

POVATZA s. 1. indemn indrumare invatzatura povatzuire sfat vorba (pop.) invatz (inv.) consiliu cuget dascalie gind povatzuiala povatzuitura sfatuiala sfatuire socoteala. (Ia ascultat toate ~.) 2. precept recomandare recomandatzie sfat. (Diverse ~ de igiena.)

povatza s. v. CALAUZA. COMANDA. CONDUCERE. INDRUMATOR. POVATZUITOR. SFATUITOR. SFETNIC. SHEFIE.

povátza (povétze) s. f. 1. (Inv.) Calauzitor persoana care conduce. 2. (Inv.) Actziunea de a indruma. 3. Sfat indemn orientare. Sl. cf. pol. powodca „calauza” rus. povodec „calauza” bg. povodica din sl. povesti povedą „a conduce” (Miklosich Slaw. Elem. 36; Cihac II 284; Weigand BA III 109). Pentru fonetism (povatza) cf. Graur BL III 47. Legatura cu sl. pavĭcĭ „drum” (Cretzu 358) este improbabila. Der. povatz s. n. (Mold. sfat); povatzui vb. (a sfatui; a conduce a calauzi); povatzuitor s. m. (inv. comandant; sfetnic).