POVATZA s.f. (Mold. Olt). Conducator Indrumator povatzuitor. A: Cazacii carii era in Litva avindu povatza pre un Berila au intrat de au pradat in TZara Moscului. N. COSTIN; cf. DOSOFTEI PS; PSEUDOAMIRAS. B: SHi nu faci pacoste numai tzie unuia ce shi fratelui tau eshti povatza catra pacat. CAZANIE 1644; cf. MARDARIE 229. ♦ {Mold. Trans. SV) Ghid calauza. A: IliashVoda ... avind povoatza pre un turc au mers la Bratzlav. URECHE; cf. M. COSTIN. ◊ Fig. SHi dzua leau pus nuor povatza Prin pustie deau mars fara greatza. DOSOFTEI PS.; cf. CANTEMIR HR. C: (Fig.) Legea povatza neau fost spre H[risto]s. N. TEST. (1648). ♦ (Mold.) Persoana care conduce un vehicul. Deaca sa ineaca cirmaciul shi sa stinge lumina shi piare povoatza ce nedeajde va mai hi ... celora ce samt in corabie? VARLAAM. Variante: poroatza (VARLAAM URECHE). Etimologie: pol. powodca. Cf. chivernisitor chivernitor hotnog (2) ispravnic (1) nacealnic.