povatza sf [At: (a. 1644) GCR I 113/23 / V: (reg) ~vatz sn (inv) ~viatza ~voatza / Pl: ~vetze (rar) ~vetzi (inv) ~tze ~vatzi / E: pn powodca] 1 Povatzuitor (1). 2 (Inv; ila) De ~ Care serveshte drept indrumator povatzuitor. 3 (Inv; spc) Calauza. 4 Indrumare sfat etc. dat cuiva sau primit de la cineva in legatura cu luarea unei hotarari intro situatzie dificila in adoptarea unei atitudini in rezolvarea unei situatzii pentru atingerea unui scop etc. Si: (inv) indemn povatzuire (2) povatzuiala povatzuitura. 5 (Ila) De ~ Care serveshte cuiva k indrumare k sfat k indemn. 6 (Reg; ie) A pune (pe cineva) la ~ A indemna pe cineva la rau. 7 (Reg; ie) A avea ~ buna A fi cumpatat chibzuit. 8 (Rar) Exemplu model urmat de cineva. 9 (Inv) Conducere. 10 (Inv) Orientare. 11 (Inv) Directiva. 12 (Inv) Lege norma cu caracter obligatoriu. 13 (Ivr; spc) Conducere a unui vehicul. 14 (Ivr; if povoatza) Persoana care conduce un vehicul.