impiedicat¹ sn [At: DA ms / V: ~dec~ / Pl: ~uri / E: impiedica¹] 111 impiedicare (16 812).

impiedicat² ~a a [At: N. COSTIN L. II 86/30 / V: ~dec~ / Pl: ~atzi ~e / E: impiedica¹] 1 (D. animale) Care are picioarele legate spre a nu putea fugi Si: impelecat² (1). 2 (D. rotzile vehiculelor) Cu piedica Si: intzepenit. 3 Caruia i sa pus in cale o piedica pentru al face sa cada la pamant. 4 (Fig) Oprit. 56 Care sa lovit cu piciorul de un obstacol (shi a cazut la pamant) Si: impelecat¹ (23). 7 (D. arme de foc) Cu piedica de sigurantza pusa. 8 Gangav. 9 (D. vorbire stil) Greoi.

IMPIEDICÁT A impiedicatzi te adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi) caruia i sa pus piedica. Dam drumul cailor sa pasca impiedicatzi. STANCU D. 254. ♦ (Despre vehicule sau rotzile vehiculelor) Cu piedica intzepenit. Incepura sa urce... shiruri lungi de care goale shi sa se intoarca de la stine cu rotzile dindarat impiedicate in lantzuri. DUMITRIU N. 199. 2. Fig. (Despre vorba sau vorbire) Greoi poticnit incurcat. (Atestat in forma impiedecat) Fraze... mult mai impiedecate shi mai putzin elegante. ODOBESCU S. II 352. Varianta: impiedecat a adj.

impiedeca v vz impiedica¹

impiedecat¹ sn vz impiedicat¹

impiedecat² ~a a vz impiedicat²

impiedica¹ [At: CORESI EV. 17/2 / V: ~pedeca ~ped~ ~piedeca / Pzi: impiedic / E: ml *impedico are] 1 vt (D. animale) A pune piedica la picioare (prin legare) k sa nu mai poata fugi Si: a impeleca (1). 2 vt A infrana rotzile unui vehicul pentru al face sa mearga mai greu. 3 vt (Ie) ~k la deal sau despiedica la vale Se spune despre un om indaratnic care face lucrurile pe dos. 4 vt A pune cuiva o piedica pentru al face sa cada la pamant. 5 vt (Fig) A tzine in ioc pe cineva sau ceva Si: a opri. 6 vt A pune piedica de sigurantza la mecanismul armelor de foc. 78 vr A se lovi cu piciorul de un obstacol (shi a cadea) Si: a se impeleca (23) a se poticni. 9 vr (Ilv) A se ~in picioare A se impletici. 1011 vr (Ie) A i se ~ (cuiva) limba A nu putea articula bine sunetele din cauza betziei. 12 vr (Ilv) A se ~ la vorba A gangavi. 13 vr (Fig) A da mereu peste cineva sau peste ceva care supara stinghereshte.

impiedica² vtr [At: PACALA M. R. 310 / V: ~deca / Pzi: impiedic / E: ns cf impiedena] (Trs) 12 (Rar; d. materiale textile) A se indoi in lungime (shi a coase ulterior cu mashina din gresheala cele doua partzi).

IMPIEDICÁ impiédic vb. I. 1. Refl. (Despre oameni animale etc.; mai ales urmat de determinari introduse prin prep. «de» sau «in») A se lovi (cu piciorul) de ceva care sta in cale (shi a cadea) a se poticni; a se izbi de cineva intilnit in cale. Mosh SHoric se impiedica de prag shi se izbi cu capul de celalalt parete. SADOVEANU O. III 570. Se impiedica de ceva shi cade jos. CREANGA A. 50. ◊ (Poetic) Navalnic sapropie pashii SHin goana lor cinta arcashii SHiasha de salbatic lie cintul Din piele de urs au vestmintul SHin barbile lor incilcite Sempiedica vintul. COSHBUC P. II 31. ◊ Refl. reciproc. Sau impiedicat unul in altul. SBIERA P. 242. ◊ Expr. A se impiedica in picioare = a se impletici. A i se impiedica (cuiva) limba = a nu putea articula ushor shi bine sunetele (din cauza betziei sau a unei boli a unei infirmitatzi). A se impiedica la vorba = a gingavi. Dar ce ai in gura? Te impiedici la vorba. SAHIA N. 104. ♦ Fig. A da mereu in drum peste ceva sau cineva. Li se parea k tot de el sempiedica. ISPIRESCU L. 337. 2. Tranz. Fig. A opri a tzine in loc (pe cineva sau ceva) a sta cuiva in cale a nu lasa sa se faca (sau sa se infaptuiasca) ceva. Regimul burghezomoshieresc a impiedicat dezvoltarea shtiintzei arheologice. IST. R.P.R. 7. Mersul inainte al omenirii nul poate impiedica nici fortareatza nici arma de foc. STANCU U.R.S.S. 121. Numai dumneata... potzi sal impiedici de la cine shtie ce nebunie. C. PETRESCU C. V. 336. 2. Tranz. A pune piedica la picioare a lega picioarele din fatza sau cele din spate ale unui animal k sa nu poata fugi. Ampiedicat calul shi shia pregatit culcush. STANCU D. 21. Vorbashi ispravea SHi se arunca Cal dempiedica SHi jos il trintea. TEODORESCU P. P. 447. ♦ A pune opritoare la rotzile unui vehicul (pentru al face sa mearga greu); a intzepeni. Ion Jura impiedica roata dindarat din dreapta din partea ripei cu un lantz. DUMITRIU N. 155. Varianta: impiedecá (EMINESCU O. I 146) vb. I.

impiedecà v. 1. a pune o piedica a opri in loc; 2. a lega picioarele calului; 3. a se lovi de ceva sau de cineva; 4. fig. a sta locului a se incurca. [Lat. IMPEDICARE].

impédec (est) shi impĭédec (vest) a á v. tr. (lat. impedico áre a prinde in pedica d. pédica pedica; vit. impedicare pv. empedegar fr. empêcher [pg. dial. empelgar a crutza o osteneala]). Prind in pedica pun pedica leg picĭoarele: a impedeca un cal. Fig. Opresc incurc jenez: bagajele shi ploaĭa ma impedecaŭ sa merg. V. refl. Ma lovesc in mers: calu s’a impedecat shi a cazut. Fig. Ministru s’a impedecat de multe greutatzĭ. SHi impedic impĭedic cind e acc. pe rad. SHi impélec (Vicĭu). V. zaticnesc.

impĭédec V. impedec.

impiedicá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. impiédic 3 impiédica

impiedicá vb. (sil. pie) ind. prez. 1 sg. impiédic 3 sg. shi pl. impiédica; conj. prez. 3 sg. shi pl. impiédice

IMPIEDICÁT adj. 1. v. impleticit. 2. poticnit. (Vorbire ~.) 3. infranat. (Car cu rotzile ~.)

IMPIEDICAT adj. 1. clatinat impleticit nesigur poticnit shovaielnic shovaitor (rar) clatinator shovaind shovait. (Un mers ~.) 2. poticnit. (Vorbire ~.) 3. infrinat. (Car cu rotzile ~.)

IMPIEDICÁ vb. 1. a se poticni (reg.) a (se) scapata. (Calul se ~ in mers.) 2. a se poticni. (Se ~ la vorba.) 3. a infrana. (~ o carutza la vale.) 4. a opri a retzine (inv. shi reg.) a popri (inv.) a apara. (Nul pot ~ sa...) 5. a jena a stingheri a stanjeni. (Il ~ in mishcari.) 6. v. zadarnici. 7. a infrana a opri a stavili (fig.) a frana. (Nu puteau ~ avantul revolutzionar.) 8. v. evita. 9. v. anihila.

IMPIEDICA vb. 1. a se poticni (reg.) a (se) scapata. (Calul se ~ in mers.) 2. a se poticni. (Se ~ la vorba.) 3. a infrina. (~ o carutza la vale.) 4. a opri a retzine (inv. shi reg.) a popri (inv.) a apara. (Nul pot ~ sa...) 5. a jena a stingheri a stinjeni. (Il ~ in mishcari.) 6. a dejuca a strica a zadarnici. (Lea ~ toate planurile.) 7. a infrina a opri a stavili (fig.) a frina. (Nu puteau ~ avintul revolutzionar.) 8. a evita a se feri a indeparta a inlatura a ocoli a preintimpina a preveni (rar) a se apara. (Incearca sa ~ primejdia.) 9. a anihila a anula a contracara a neutraliza a zadarnici. (A ~ efectele negative ale...)

A impiedica ≠ a despiedica a stimula

impiedicá (impíedic impiedicát) vb. 1. A pune piedica a lega picioarele unui animal. 2. A infrina o roata. 3. A pune piedici. 4. A interzice. 5. (Refl.) A se lovi cu piciorul de ceva a se poticni. Mr. nchiedic nchidicare megl. (a)mpedic. Lat. impĕdĭcāre (Pushcariu 787; CandreaDens. 1377; REW 4296) cf. alb. pëngoń v. it. impedicare prov. empedegar fr. empêcher sp. empachar port. empelgar. Cf. piedica. Der. impiedicatura s. f. (piedica obstacol); impiedicatoare s. f. (cala pana piedica); impiedicator adj. (care impiedica); neimpiedicat adj. (liber fara piedica); impieleca vb. (a lega picioarele unui cal) incrucishare intre impiedica shi impila (Pushcariu RF II 66; DAR).

impiedicá vb. I (reg.) a indoi in doua (in lungime) shi a coase.

ABUSUS NON TOLLIT USUM (lat.) abuzul nu impiedica uzul Maxima din vechiul drept francez. Teama de a savarshi un abuz (de drept) nu trebuie sa duca la neexercitarea dreptului.

impiedicat a impiedicatzi te adj. (d. oameni) neindemanatic stangaci

a se impiedica de nas expr. (glum.) a avea nasul lung.

impiedicat la vorba expr. balbait.