Definitzia cu ID-ul 499378:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
impiedicá (impíedic impiedicát) vb. 1. A pune piedica a lega picioarele unui animal. 2. A infrina o roata. 3. A pune piedici. 4. A interzice. 5. (Refl.) A se lovi cu piciorul de ceva a se poticni. Mr. nchiedic nchidicare megl. (a)mpedic. Lat. impĕdĭcāre (Pushcariu 787; CandreaDens. 1377; REW 4296) cf. alb. pëngoń v. it. impedicare prov. empedegar fr. empêcher sp. empachar port. empelgar. Cf. piedica. Der. impiedicatura s. f. (piedica obstacol); impiedicatoare s. f. (cala pana piedica); impiedicator adj. (care impiedica); neimpiedicat adj. (liber fara piedica); impieleca vb. (a lega picioarele unui cal) incrucishare intre impiedica shi impila (Pushcariu RF II 66; DAR).