IMPIEDICÁ impiédic vb. I. 1. Refl. (Despre oameni animale etc.; mai ales urmat de determinari introduse prin prep. «de» sau «in») A se lovi (cu piciorul) de ceva care sta in cale (shi a cadea) a se poticni; a se izbi de cineva intilnit in cale. Mosh SHoric se impiedica de prag shi se izbi cu capul de celalalt parete. SADOVEANU O. III 570. Se impiedica de ceva shi cade jos. CREANGA A. 50. ◊ (Poetic) Navalnic sapropie pashii SHin goana lor cinta arcashii SHiasha de salbatic lie cintul Din piele de urs au vestmintul SHin barbile lor incilcite Sempiedica vintul. COSHBUC P. II 31. ◊ Refl. reciproc. Sau impiedicat unul in altul. SBIERA P. 242. ◊ Expr. A se impiedica in picioare = a se impletici. A i se impiedica (cuiva) limba = a nu putea articula ushor shi bine sunetele (din cauza betziei sau a unei boli a unei infirmitatzi). A se impiedica la vorba = a gingavi. Dar ce ai in gura? Te impiedici la vorba. SAHIA N. 104. ♦ Fig. A da mereu in drum peste ceva sau cineva. Li se parea k tot de el sempiedica. ISPIRESCU L. 337. 2. Tranz. Fig. A opri a tzine in loc (pe cineva sau ceva) a sta cuiva in cale a nu lasa sa se faca (sau sa se infaptuiasca) ceva. Regimul burghezomoshieresc a impiedicat dezvoltarea shtiintzei arheologice. IST. R.P.R. 7. Mersul inainte al omenirii nul poate impiedica nici fortareatza nici arma de foc. STANCU U.R.S.S. 121. Numai dumneata... potzi sal impiedici de la cine shtie ce nebunie. C. PETRESCU C. V. 336. 2. Tranz. A pune piedica la picioare a lega picioarele din fatza sau cele din spate ale unui animal k sa nu poata fugi. Ampiedicat calul shi shia pregatit culcush. STANCU D. 21. Vorbashi ispravea SHi se arunca Cal dempiedica SHi jos il trintea. TEODORESCU P. P. 447. ♦ A pune opritoare la rotzile unui vehicul (pentru al face sa mearga greu); a intzepeni. Ion Jura impiedica roata dindarat din dreapta din partea ripei cu un lantz. DUMITRIU N. 155. Varianta: impiedecá (EMINESCU O. I 146) vb. I.