IMPLETICÍT A impleticitzi te adj. 1. (Despre picioare despre pas sau despre mers) Impiedicat poticnit; (despre oameni) care merge shovaind clatinanduse. ♦ (Despre limba) Care articuleaza greu cuvintele. 2. Amestecat incurcat incalcit. ♦ (Despre vorba gand) Greu de intzeles confuz. [Var.: (reg.) impletecít a adj.] V. impletici.

impleticit ~a a [At: DOSOFTEI V. S. 79/2 / V: (inv) ~tec~ ~tuc~ / Pl: ~itzi ~e / E: impletici] 1 (D. plante agatzatoare) Catzarat². 2 (D. sherpi) Incolacit². 3 (Inv; d. oameni) Care ishi frange mainile. 4 (D. picioarele sau limba omului) impiedicat². 5 (D. oameni) Cu mers shovaielnic. 6 (Fig; d. vorbe ganduri) Lipsit de claritate. 7 Incurcat². 8 Amestecat². 9 (Lpl) Inlantzuitzi unul de altul.

IMPLETICÍT A impleticitzi te adj. 1. (Despre picioare despre pas sau despre mers) Impiedicat poticnit; (despre oameni) care merge shovaind clatinanduse. ♦ (Despre limba) Care articuleaza anevoios. 2. Amestecat incurcat incalcit. ♦ (Despre vorba gand) Greu de intzeles confuz. [Var.: (reg.) impletecít a adj.] V. impletici.

IMPLETICÍT A impleticitzi te adj. 1. (Despre picioarele omului despre pas sau mers) Impiedicat poticnit shovaielnic. Corcodel avu un zimbet de biruintza uitinduse cum Onufrie OchideVulpe mergea spre usha cu nishte pashi rari impleticitzi shi lumea se invirtea cu dinsul. CAMILAR TEM. 116. Merse cu pas impleticit de om beat. id. N. I 125. 2. (SHi in forma impletecit) Amestecat incurcat incilcit. Undrelele nu mai shtiau sapuce itzele impletecite. ODOBESCU S. I 130. Cu parul despletit Tot cu sherpi impletecit. ALECSANDRI P. P. 38. ◊ Fig. Norii se rarisera shi luna plina ieshind pe ici pe colo in cimpul senin al cerului arunca umbrele impleticite ale copacilor desfrunzitzi k o mreaja nesfirshita peste fatza pamintului. SLAVICI O. I 165. ♦ Fig. Lipsit de claritate greu de intzeles confuz. Individul era... miop surd impleticit la vorba. PAS Z. III 184. Varianta: impletecít a adj.

impleteci v vz impletici

impletecit ~a a vz impleticit

impletici [At: CANTEMIR IST 126 / V: (inv) ~teci ~tuci ~pre~ / Pzi: ~icesc / E: impleti + ici] 1 vr (D. plante agatzatoare) A se catzara pe alte plante. 2 vr (D. sharpe) A se incolaci. 3 vr (Inv; d. oameni) Ashi frange mainile de disperare. 4 vr (D. picioarele omului) A se impiedica. 5 vr (Pex; d. oameni) A merge clatinanduse. 6 vr (Fig; d. vorbe ganduri) A se zapaci. 78 vtr (D. obiecte) A (se) incurca. 910 vtr (D. obiecte) A (se) amesteca. 1112 vtrr A (se) inlantzui unul de altul. 13 vr (Pan; d. limba) A se incurca in timpul vorbitului. 14 vr (D. oameni) A articula cuvintele cu greutate.

IMPLETICÍ impleticesc vb. IV. Refl. 1. (Despre picioarele omului) A se lovi unul de altul; a se incrucisha a se impiedica in mers. Li se impleticeau picioarele de parca ar fi baut rachiu. PAS Z. III 56. Ochii i sau marit de groaza shi picioarele i sau impleticit. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 213. Simtzi k i se impleticesc picioarele shi bratzul cel ridicase i cazu in jos. VLAHUTZA O. A. 110. ♦ (Despre oameni) A umbla clatininduse impiedicinduse gata sa cada. Tresari deodata grozav salta intro parte shi ieshi impleticinduse in intuneric. DUMITRIU N. 242. Mergea impleticinduse cu capul inclinat sub povara unei nelinishti adinci. BART E. 216. El a plecat gemind pafara SHimpleticinduse pe scara Chema pe nume pe baietzi SHi se proptea de slab sarmanul Cu mina de paretzi. COSHBUC P. I 101. ♦ Fig. (Despre limba) A se incurca a articula incurcat ingaimat bilbiit. Mosh Radul inmarmurea Barba K i se zbirlea Limba I sempleticea SHi cu binelei zicea... TEODORESCU P. P. 599. 2. (SHi in forma impleteci) A se amesteca a se incurca a se incilci. Printracel hatzish felurit de arbori ce sendeasa shi sempletecesc mierlele shi pitzigoii shuiera shi ciripesc. ODOBESCU S. I 147. ◊ Tranz. SHuvoaiele cutremurau codrii... impletecindui. CAMILAR T. 60. (Neobishnuit in expr.) A(shi) impletici miinile = ashi fringe miinile (de desperare). Iar Chirutza vai de ea Roaba la pagini cadea... Minele impletecea SHi turcilor le graia... JARNÍKBIRSEANU D. 494. ♦ Tranz. A se incolaci a se face cerc. SHarpele se necajea SHi coada shiompleticea. SHEZ. III 65. ◊ Refl. SHerpele sencovaia SHi pe loc sempleticea. TEODORESCU P. P. 443. Varianta: impletecí vb. IV.

A IMPLETICÍ ~ésc tranz. A face sa se impleticeasca. /<lat. implecticare

A SE IMPLETICÍ ma ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A merge impiedicanduse. 2) (despre picioare) A se impiedica unul de altul in mers. ◊ A i se ~ cuiva limba a se incurca la vorbire; a rosti cuvintele cu greu. 3) (despre obiecte) A se amesteca in neordine. 4) rar A se strange in forma de colac; a se incolaci; a se incovriga. /<lat. implecticare

impletecì v. 1. a incurca rau; 2. a se impiedeca de ceva a shovai. [Frecventativ din impletì].

impleticésc (est) ecésc (vest) shi ucésc (Bucov.) v. tr. (d. impletesc cu term. din incolacesc). Rar. Impreun (de ex. minile). Incurc incilcesc (de ex. vorbele). Ob. V. refl. Ma’ncurc ma’mpedic: m’am impleticit in maracinĭ shi am cazut. Fig. S’a impleticit in vorba i s’aŭ impleticit picĭoarele shi vorbele de betzie.

impleticí (a ~) vb. ind. prez. 3 sg. impleticéshte imperf. 3 sg. impleticeá; conj. prez. 3 sa impleticeásca

impleticí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. impleticésc imperf. 3 sg. impleticeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. impleticeásca

IMPLETICÍT adj. clatinat impiedicat nesigur poticnit shovaielnic shovaitor (rar) clatinator shovaind shovait. (Un mers ~.)

IMPLETICIT adj. clatinat impiedicat nesigur poticnit shovaielnic shovaitor (rar) clatinator shovaind shovait. (Un mers ~.)

IMPLETICÍ vb. a se clatina a shovai (reg.) a se matacani a se matahai a se matahali a se matalai a se matanai. (Omul beat se ~ in mers.)

IMPLETICI vb. a se clatina a shovai (reg.) a se matacani a se matahai a se matahali a se matalai a se matanai. (Omul beat se ~ in mers.)