IMPLETICÍT A impleticitzi te adj. 1. (Despre picioarele omului despre pas sau mers) Impiedicat poticnit shovaielnic. Corcodel avu un zimbet de biruintza uitinduse cum Onufrie OchideVulpe mergea spre usha cu nishte pashi rari impleticitzi shi lumea se invirtea cu dinsul. CAMILAR TEM. 116. Merse cu pas impleticit de om beat. id. N. I 125. 2. (SHi in forma impletecit) Amestecat incurcat incilcit. Undrelele nu mai shtiau sapuce itzele impletecite. ODOBESCU S. I 130. Cu parul despletit Tot cu sherpi impletecit. ALECSANDRI P. P. 38. ◊ Fig. Norii se rarisera shi luna plina ieshind pe ici pe colo in cimpul senin al cerului arunca umbrele impleticite ale copacilor desfrunzitzi k o mreaja nesfirshita peste fatza pamintului. SLAVICI O. I 165. ♦ Fig. Lipsit de claritate greu de intzeles confuz. Individul era... miop surd impleticit la vorba. PAS Z. III 184. Varianta: impletecít a adj.