GANGAVÍ gangavesc vb. IV. Intranz. shi refl. A vorbi nedeslushit greu shi impiedicat repetand silabele; a (se) balbai. ♦ Tranz. shi intranz. A exprima a formula cu greutate o idee. Din gangav.

gangavi [At: ALECSANDRI T. 903 / V: ~ai ~ani gaigani / Pzi: ~vesc / E: gangav] 12 vir A vorbi nedeslushit greu shi balbait Si: ingaima. 3 vti (Fig) A formula cu greutate o idee fiind nesigur pe cunoshtintzele sale Si: a ingaima.

GANGAVÍ gangavesc vb. IV. Intranz. shi refl. A vorbi nedeslushit greu shi impiedicat repetand silabele; a (se) balbai. ♦ Tranz. shi intranz. Fig. A exprima a formula cu greutate o idee. Din gangav.

A SE GANGAVÍ ma ~ésc intranz. A vorbi nedeslushit shi greu repetand silabele (din cauza unui defect in vorbire a unei emotzii); a fi gangav; a se balbai. /Din gangav

gangavì v. a vorbi k gangavii.

gaigani v vz gangavi

gangai^[1] vi vz gangavi corectata

gangani vi vz gangavi

GINGANÍ vb. IV v. gingavi.

GINGAVÍ gingavesc vb. IV. 1. Intranz. A vorbi k un gingav a fi gingav. El i privea ratacit gingavind. DUMITRIU N. 214. Iertatzine domle prefect!... Fieva mila gingavira sute de guri plingatoare. REBREANU R. II 241. Cum te cheama la intrebat un membru Du... du... du... du... mi... mitru Stin... sti... stinca... respunse baietul gingavind. CONTEMPORANUL III 777. ◊ Tranz. fact. (Rar) Mi se leaga limba cind te vad... Dragostea ma gingaveshte. ALECSANDRI T. 903. ♦ A citi cu greutate un text silabisindul (din cauza slabei cunoashteri a cititului). Astfel gingavea glasul celui mai vechi dintre baci deslushind cu cazna slovele ceaslovului. CAMILAR T. 14. 2. Tranz. (Cu privire la vorbe texte etc.) A pronuntza nedeslushita exprima cu greutate din cauza unei emotzii); a ingaima. Totzi raspunseseram prost ginga visem lectzia. C. PETRESCU S. 65. Gingavi de citeva ori aceeashi vorba. VLAHUTZA O. A. 316. ◊ Intranz. Ma pomenesc k miau furat banii... Cine era cu tine?... Ei de! ce sa zic!? gingavi el. Erau fel de fel. SLAVICI O. I 372. Varianta: (rar) ginganí (SLAVICI O. I 316) vb. IV.

ganganì v. a gangavì [Onomatopee].

gingavésc v. intr. (d. gingav. V. ginganie). Gigiĭ vorbesc k gingaviĭ.

gangaví (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. gangavésc imperf. 3 sg. gangaveá; conj. prez. 3 sa gangaveásca

gangaví vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. gangavésc imperf. 3 sg. gangaveá; conj. prez. 3 sg. shi pl. gangaveásca

GANGAVÍ vb. 1. v. balbai. 2. a balmaji a baigui a barai a bodogani a bolborosi a bombani a boscorodi a indruga a ingaima a ingana a marai a molfai a mormai a murmura (pop.) a blodogori a bufni (reg.) a dondani a mogorogi a mondani a mormoti a morocani a slomni a tolocani (Ban.) a patcai (prin Olt.) a shondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

GINGAVI vb. 1. a se bilbii a se gingii (reg.) a se tintavi (Ban.) a pitcai (Transilv. shi Olt.) a shishcavi. (Se ~ cind vorbeshte.) 2. a balmaji a biigui a birii a bodogani a bolborosi a bombani a boscorodi a indruga a ingaima a ingina a mirii a molfai a mormai a murmura (pop.) a blodogori a bufni (reg.) a dondani a mogorogi a mondani a mormoti a morocani a slomni a tolocani (Ban.) a pitcai (prin Olt.) a shondoroi. (Ce tot ~ acolo?)