GINGAVÍ gingavesc vb. IV. 1. Intranz. A vorbi k un gingav a fi gingav. El i privea ratacit gingavind. DUMITRIU N. 214. Iertatzine domle prefect!... Fieva mila gingavira sute de guri plingatoare. REBREANU R. II 241. Cum te cheama la intrebat un membru Du... du... du... du... mi... mitru Stin... sti... stinca... respunse baietul gingavind. CONTEMPORANUL III 777. ◊ Tranz. fact. (Rar) Mi se leaga limba cind te vad... Dragostea ma gingaveshte. ALECSANDRI T. 903. ♦ A citi cu greutate un text silabisindul (din cauza slabei cunoashteri a cititului). Astfel gingavea glasul celui mai vechi dintre baci deslushind cu cazna slovele ceaslovului. CAMILAR T. 14. 2. Tranz. (Cu privire la vorbe texte etc.) A pronuntza nedeslushita exprima cu greutate din cauza unei emotzii); a ingaima. Totzi raspunseseram prost ginga visem lectzia. C. PETRESCU S. 65. Gingavi de citeva ori aceeashi vorba. VLAHUTZA O. A. 316. ◊ Intranz. Ma pomenesc k miau furat banii... Cine era cu tine?... Ei de! ce sa zic!? gingavi el. Erau fel de fel. SLAVICI O. I 372. Varianta: (rar) ginganí (SLAVICI O. I 316) vb. IV.