balbai [At: CANTEMIR O. V 184 / V: ~bai (rar) balbai balbui (inv) bolbai (reg) blibai / Pzi: balbai ~esc / E: fo] 12 vt A produce sunete nearticulate sau a articula nedeslushit cuvinte repetandule shi impiedicanduse in rostirea lor din cauza unui defect natural a emotziei sau a enervarii Si: a bangavi a gangani. 34 vti Ashi pierde shirul vorbelor spunand cuvinte shi fraze fara sens Si: a bolborosi. 56 vti (Reg) A trancani. 7 vi (Reg; d. o oala pusa pe foc) A clocoti. 8 vr (Imp) A se zbate (intrun lichid).

BALBAÍ balbai vb. IV. Intranz. refl. shi tranz. A pronuntza nedeslushit sunetele sau cuvintele din cauza unui defect natural sau din cauza enervarii shi a emotziei. ♦ Refl. A se incurca ashi pierde shirul vorbelor. Comp. lat. balbus.

A BALBAÍ balbai tranz. (cuvinte sunete) A rosti nedeslushit shi impiedicat (din cauza unui defect de vorbire a emotziilor etc.); a gangavi. /cf. lat. balbus

A SE BALBAÍ ma balbai intranz. A vorbi incurcat shi cu greutate repetand silabele (din cauza unui defect de vorbire a unor emotzii etc.); a se gangavi. /cf. lat. balbus

BILBIÍ bilbíi vb. IV. 1. Intranz. shi (rar) refl. A rosti nedeslushit sunetele sau cuvintele din cauza unui defect natural (v. gingavi) sau din cauza nervozitatzii shi a emotziei. V. bolborosi. Bedros zise bilbiinduse: Numarale inca o data. DUMITRIU N. 258. Unde so ducem? bilbii majurul. CAMILAR N. I 84. Stai stai... nui asha prietene! bilbii locotenentul roshind. REBREANU P. S. 120. Vasile dintruntii nu putu sa vorbeasca. Era schimbat la fatza shi miinilei tremurau pe lopetzi. Ce ai Vasile? intreba moshneagul din nou. Moshule eu nu merg bilbii el shi ramase nemishcat. DUNAREANU CH. 211. ◊ Tranz. Bilbiind cuvinte neintzelese sa departat de carutza. CONTEMPORANUL III 619. ♦ (Rar despre copii) A ginguri. Din leagan i bilbiieodorul Se lupta din mini shi en zor sashi duca la gura piciorul. COSHBUC P. II 47. 2. Refl. (Despre actori sau oratori) A se incurca ashi pierde shirul (necunoscind bine textul sau rolul). Prez. ind. shi: bilbiiesc.

balbaì v. 1. a vorbi ingaimat sau impiedicat; 2. a rosti rau repetand silabele. [De origina imitativa k shi lat. balbus sau bulg. blb].

bílbiĭ shi (maĭ rar) ĭésc a í v. intr. (d. bilbil interj. care arata zgomotu limbiĭ care nu poate articula bine inrudita pin sunet cu lat. bilbire a gilgii balbus bilbiit balbutire a bilbii blatĕrare a flecari; bg. bŭbleam bilbii; ung. belbeltetni a cinta unuĭ copil k sa adoarma. V. bolborosesc gilgiĭ filfiĭ). Pronuntz raŭ shi neintzeles producind mai mult sunetu bl. Vechĭ shi bolbaĭ (k bojbaĭ fatza de bijbiĭ). V. gingavesc.

balbaí (a ~) vb. ind. prez. 3 balbaie imperf. 3 sg. balbaiá; conj. prez. 3 sa balbaie

balbaí vb. ind. prez. 1 sg. balbai 3 sg. shi pl. balbaie imperf. 3 sg. balbaiá

bilbii (ind. prez. 1 sg. bilbii 3 sg. shi pl. bilbiie)

balbaesc bai 2 bae 3 baiam 1 imp.

BALBAÍ vb. a se gangavi a se gangai (reg.) a tantavi (Ban.) a patcai (Transilv. shi Olt.) a shishcavi. (Se ~ cand vorbeshte.)

BILBII vb. a se gingavi a se gingii (reg.) a tintavi (Ban.) a pitcai (Transilv. shi Olt.) a shishcavi. (Se ~ cind vorbeshte.)

bilbií (bílbii bilbiít) vb. A bilbii a gingavi a balmaji. Creatzie expresiva de acelashi tip k bijbii; cf. gr. βαμβάνω lat. balbus bilbire it. balbettare fr. balbutier babiller sp. balbucir bable alb. bëlbërë bg. blboljam sb. blebetati slov. bablejati engl. babble etc. (Pushcariu ZRPh. XXXVII 103; REW 898; Philippide II 632; Berneker 117). Der. bilbiiala s. m. (porecla a bilbiitzilor); bilbiitor adj. (bilbiit); bilbiitura s. f. (bilbiiala).