imbuibare sf [At: CALENDARIU (1814) 170/13 / Pl: ~bari / E: imbuib] 1 Umplere a stomacului pana la refuz. 2 Oferire cuiva a tot ce doreshte fara masura. 3 Somn excesiv. 4 Consumare de mancare sau bautura peste masura Si: ghiftuire indopare. 5 Inmultzire a plantelor care cresc intro regiune umeda. 6 (Fig) Extindere peste masura. 7 Imbibare. 8 (Rar) Imbinare.

IMBUIBÁRE s. f. Actziunea de a (se) imbuiba shi rezultatul ei; indoparea organismului cu mincare peste masura; p. ext. trai bun belshug excesiv. Muncitorii shi tehnicienii din intreprinderile natzionalizate nu mai lucreaza pentru imbuibarea stapinilor ci pentru bunastarea lor shi a familiei lor pentru inflorirea patriei celor ce muncesc. SCINTEIA 1951 nr. 2166.

IMBUIBÁ imbúib vb. I. Refl. shi tranz. A manca shi a bea sau a da sa manance shi sa bea peste masura a (se) ghiftui; a (se) indopa. Et. nec.

imbuiba [At: N. COSTIN ap. LET. II 64/30 / Pzi: imbuib (rar) ~bez / E: nct] 1 vt (D. stomac) A umple pana la refuz cu mancare. 2 vt A oferi cuiva totul Iara masura. 3 vt A dormi peste masura. 45 vtr (A da cuiva sa manance shi sa bea sau) a manca shi a bea peste masura Si: a (se) ghiftui a (se) indopa. 67 vtr A (se) imbiba. 8 vr (D. plante care cresc intro regiune umeda) A se inmultzi. 9 vr (Fig) A se extinde peste masura.

IMBUIBÁ imbúib vb. I. Refl. shi tranz. A manca shi a bea (sau a da sa manance shi sa bea) peste masura a (se) ghiftui; a (se) indopa. Et. nec.

IMBUIBẮ imbúib vb. I. Refl. A se ghiftui cu mincari shi bauturi; a se indopa; p. ext. a trai in belshug excesiv a avea din toate mai mult decit trebuie. V. huzuri. Domnul Tudose... se imbuiba cu carne fripta dimineatza. PAS Z. I 132. Vulturii... se raped la stirvuri shi se imbuiba cu mortaciuni. ODOBESCU S. III 16. ◊ Tranz. Ospatz ce ne imbuiba pintecele shi ne strica sanatatea. NEGRUZZI S. I 253.

A IMBUIBÁ imbúib tranz. A face sa se imbuibe; a ghiftui. / Orig. nec.

A SE IMBUIBÁ ma imbúib intranz. 1) A se indopa cu mancare shi bautura; a se ghiftui. 2) A trai in belshug. /Orig. nec.

imbuibà v. 1. a (se) indopa; 2. fig. a se face arogant. [Origina necunoscuta].

imbúĭb a á v. tr. (cp. cu lat. bubia gurguĭu tzitzeĭ. V. shi buĭb). Indop satur de banĭ shi de toate. V. refl. Ma indop ma satur de banĭ shi de fericire.

imbuibáre (bui) s. f. g.d. art. imbuibắrii

imbuibáre s. f. (sil. bui) g.d. art. imbuibarii; pl. imbuibari

imbuibá (a ~) (bui) vb. ind. prez. 3 imbúiba

imbuibá vb. (sil. bui) ind. prez. 1 sg. imbúib 3 sg. shi pl. imbúiba

IMBUIBÁRE s. 1. ghiftuire indopare (pop.) satz. (~ cuiva cu mancare.) 2. v. huzur.

IMBUIBARE s. 1. ghiftuire indopare (pop.) satz. (~ cuiva cu mincare.) 2. huzur. (Traieshte in ~.)

IMBUIBÁ vb. 1. a (se) ghiftui a (se) indopa (prin Transilv. shi Maram.) a (se) crivi (Olt.) a (se) incatarama. (Sa ~ cu mancare.) 2. v. huzuri.

IMBUIBA vb. 1. a (se) ghiftui a (se) indopa (prin Transilv. shi Maram.) a (se) crivi (Olt.) a (se) incatarama. (Sa ~ cu mincare.) 2. a huzuri. (Se ~ toata viatza.)

imbuibá (imbúib imbuibát) vb. 1. A ghiftui a indopa cu mincare. 2. (Refl.) A minca lacom in exces. 3. A creshte din abundentza a se inmultzi. Origine necunoscuta. Nici una din explicatziile date pina acum nu pare multzumitoare. Dupa Densusianu Archiv. lat. Lex. XII 425 Din lat. bubia glosare incerta a lui „sfirc” pe baza unui der. *imbubiāre cf. Pushcariu 72 shi REW 4286a; insa autorul a renuntzat mai tirziu la aceasta ipoteza convinginduse k glosarea era incorecta. Dupa Giuglea Dacor. II 63237 din lat. imbuĕre prin intermediul unei forme pop. *imbuviāre cf. DAR shi Rosetti I 167 care stabileshte o legatura cu lat. bubῑre „a umfla”. Sub aspect semantic cuvintul ofera o identitate perfecta cu buieci cf. buiac; insa explicatzia fonetica este dificila cf. sl. buiti sę „a trai inconjurat de placeri” cu care DAR admite k sa incrucishat.