IMBUIBẮ imbúib vb. I. Refl. A se ghiftui cu mincari shi bauturi; a se indopa; p. ext. a trai in belshug excesiv a avea din toate mai mult decit trebuie. V. huzuri. Domnul Tudose... se imbuiba cu carne fripta dimineatza. PAS Z. I 132. Vulturii... se raped la stirvuri shi se imbuiba cu mortaciuni. ODOBESCU S. III 16. ◊ Tranz. Ospatz ce ne imbuiba pintecele shi ne strica sanatatea. NEGRUZZI S. I 253.