imbuibá (imbúib imbuibát) vb. 1. A ghiftui a indopa cu mincare. 2. (Refl.) A minca lacom in exces. 3. A creshte din abundentza a se inmultzi. Origine necunoscuta. Nici una din explicatziile date pina acum nu pare multzumitoare. Dupa Densusianu Archiv. lat. Lex. XII 425 Din lat. bubia glosare incerta a lui „sfirc” pe baza unui der. *imbubiāre cf. Pushcariu 72 shi REW 4286a; insa autorul a renuntzat mai tirziu la aceasta ipoteza convinginduse k glosarea era incorecta. Dupa Giuglea Dacor. II 63237 din lat. imbuĕre prin intermediul unei forme pop. *imbuviāre cf. DAR shi Rosetti I 167 care stabileshte o legatura cu lat. bubῑre „a umfla”. Sub aspect semantic cuvintul ofera o identitate perfecta cu buieci cf. buiac; insa explicatzia fonetica este dificila cf. sl. buiti sę „a trai inconjurat de placeri” cu care DAR admite k sa incrucishat.