optziuni
  • info

15 definitzii pentru ghiftui

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

GHIFTUÍ ghiftuiesc vb. IV. Tranz shi refl. (Fam.) A da sa manance sau a manca extrem de mult excesiv; a (se) indopa a (se) imbuiba. Et. nec.

ghiftui vtr [At: ECONOMIA 101/9 / V: (reg) bi~ (inv) dif~ / Pzi: ~esc / E: nct] 12 A da sa manance sau a manca extrem de mult Si: a (se) indopa a (se) imbuiba.

GHIFTUÍ ghiftuiesc vb. IV. Tranz. shi refl. (Fam. shi peior.) A da sa manance sau a manca extrem de mult excesiv; a (se) indopa a (se) imbuiba. Et. nec.

GHIFTUÍ ghiftuiesc vb. IV. Tranz. A indopa cu mincare a imbuiba. Dupa cei ghiftui cu mincare buna... le puse ashternuturi noua sa se hodineasca. SHEZ. IX 66. ◊ Refl. Fig. Pulsul ei nu da mai mult de 30 de batai pe minut Lai pipait?... Pipait cu toata shtiintza medicala cu care mam ghiftuit in curs de 40 de ani. ALECSANDRI T. 1200.

A GHIFTUÍ ~iésc tranz. fam. depr. A hrani peste masura; a indopa; a supraalimenta; a supranutri. /Orig. nec.

ghiftuì v. Mold. a indopa: ghiftuit de toate desgustul ma ’neaca AL.; fig. boierime ghiftuita de privilegiuri AL. [Origina necunoscuta].

biftui v vz ghiftui

biftuĭésc V. ghiftuĭesc.

ghiftuĭésc shi (Cant.) biftuĭésc v. tr. (ruda cu buft k bondoc cu ghindoc. D. rom. vine rut. givtati a. i.). Indop satur pina in git. V. refl. Maninc pina nu maĭ pot: m’am ghiftuit de (saŭ cu) mere! Fig. M’am ghiftuit de banĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

ghiftuí (a ~) (fam.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ghiftuiésc imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 sa ghiftuiásca

ghiftuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ghiftuiésc imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. ghiftuiásca

ghiftui (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ghiftuiesc conj. ghiftuiasca)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

GHIFTUÍ vb. v. imbuiba.

GHIFTUI vb. a (se) imbuiba a (se) indopa (prin Transilv. shi Maram.) a (se) crivi (Olt.) a (se) incatarama. (Sa ~ cu mincare.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ghiftuí (uésc ghiftuít) vb. A indopa a imbuiba a umple. Var. (inv.) biftui. Creatzie expresiva cf. bufte chifti (Scriban Arhiva XXIX 240). Nu este probabila apropierea de germ. Gift „otrava” propusa de Draganu Dacor. I 316. Der. ghiftuiala s. f. (actziunea de a se ghiftui).

Intrare: ghiftui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghiftui
  • ghiftuire
  • ghiftuit
  • ghiftuitu‑
  • ghiftuind
  • ghiftuindu‑
 singular plural
  • ghiftuieshte
  • ghiftuitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • ghiftuiesc
 (sa)
  • ghiftuiesc
  • ghiftuiam
  • ghiftuii
  • ghiftuisem
a II-a (tu)
  • ghiftuieshti
 (sa)
  • ghiftuieshti
  • ghiftuiai
  • ghiftuishi
  • ghiftuiseshi
a III-a (el, ea)
  • ghiftuieshte
 (sa)
  • ghiftuiasca
  • ghiftuia
  • ghiftui
  • ghiftuise
plural I (noi)
  • ghiftuim
 (sa)
  • ghiftuim
  • ghiftuiam
  • ghiftuiram
  • ghiftuiseram
  • ghiftuisem
a II-a (voi)
  • ghiftuitzi
 (sa)
  • ghiftuitzi
  • ghiftuiatzi
  • ghiftuiratzi
  • ghiftuiseratzi
  • ghiftuisetzi
a III-a (ei, ele)
  • ghiftuiesc
 (sa)
  • ghiftuiasca
  • ghiftuiau
  • ghiftuira
  • ghiftuisera
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • biftui
  • biftuire
  • biftuit
  • biftuitu‑
  • biftuind
  • biftuindu‑
 singular plural
  • biftuieshte
  • biftuitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • biftuiesc
 (sa)
  • biftuiesc
  • biftuiam
  • biftuii
  • biftuisem
a II-a (tu)
  • biftuieshti
 (sa)
  • biftuieshti
  • biftuiai
  • biftuishi
  • biftuiseshi
a III-a (el, ea)
  • biftuieshte
 (sa)
  • biftuiasca
  • biftuia
  • biftui
  • biftuise
plural I (noi)
  • biftuim
 (sa)
  • biftuim
  • biftuiam
  • biftuiram
  • biftuiseram
  • biftuisem
a II-a (voi)
  • biftuitzi
 (sa)
  • biftuitzi
  • biftuiatzi
  • biftuiratzi
  • biftuiseratzi
  • biftuisetzi
a III-a (ei, ele)
  • biftuiesc
 (sa)
  • biftuiasca
  • biftuiau
  • biftuira
  • biftuisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

ghiftui, ghiftuiescverb

  • 1. familiar A da sa manance sau a manca extrem de mult excesiv; a (se) indopa a (se) imbuiba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crivi manca imbuiba incatarama indopa
    • format_quote Dupa cei ghiftui cu mincare buna... le puse ashternuturi noua sa se hodineasca. SHEZ. IX 66. DLRLC
    • format_quote figurat Pulsul ei nu da mai mult de 30 de batai pe minut... – Lai pipait?... Pipait cu toata shtiintza medicala cu care mam ghiftuit in curs de 40 de ani. ALECSANDRI T. 1200. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.