IMBUIBÁRE s. f. Actziunea de a (se) imbuiba shi rezultatul ei; indoparea organismului cu mincare peste masura; p. ext. trai bun belshug excesiv. Muncitorii shi tehnicienii din intreprinderile natzionalizate nu mai lucreaza pentru imbuibarea stapinilor ci pentru bunastarea lor shi a familiei lor pentru inflorirea patriei celor ce muncesc. SCINTEIA 1951 nr. 2166.