satz [At: PSALT. SCH. 350/15 / V: (ivp) ~iu (Pl: satziuri inv satzii) / E: ml saties] 1 sn (Pop) Senzatzie de saturare de satzietate (1). 2 sn (Inv; Ila) De ~iu Satzios¹ (1). 34 sn (Inv; iljv) Fara (de) ~ Lacom. 5 sn (Pex; iae) Nepotolit. 6 sn (Ilav) Pana la ~(iu) sau (inv) de (ori in sau intru) ~(iu) In mare cantitate Si: de ajuns din belshug. 7 sn (Rar; ie) Peste ~ Foarte mult. 8 sn (Iae) Exagerat peste masura de mult. 9 sn (Ie) A (nu) avea sau (ivp) a (nu) afla a (nu) vedea ~ A (nu) se putea satura (niciodata). 10 sn (Pex) A (nu) fi multzumit cu ce are. 11 sn (Ivp; d. alimente) A tzine (de) ~ sau a fi cu (sau de) ~ A satura repede (shi pe mai multa vreme). 12 sn (Pex) Stare de plictiseala sila dezgust (cauzate de suprasaturatzie). 13 a (Inv; if satziu) Satul (12). 14 a Plictisit. 15 sn (Pop) Senzatzie a omului lacom nesatul sau imbuibat. 16 sn (Reg; ie) A avea ~ la (sau de) vorba A vorbi mult shi cu miez. 17 sn (Inv) Abundentza de produse destinate alimentatziei. 18 sn (Inv; ilav) Cu ~iu Indelung mult timp.

SATZ s. n. (SHi in forma satziu) Senzatzia de a fi satul; saturare indestulare. Cu sudoarea shi lacrimile lor au ingrashat tzarina din care au scos holde nu pentru satzul lor. SADOVEANU E. 268. Poame a caror suc atzitza foame Iar satz naduce nicidecum. ALECSANDRI P. III 548. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara satz = lacom nesatzios; fig. nepotolit neistovit. Ochii mari shi minunatzi Lucesc adinc himeric K doua patimi fara satz SHi pline dentuneric. EMINESCU O. I 172. De la fereastra salonului meu ochii mei se primblau fara satziu. ALECSANDRI O. P. 274. ◊ Expr. A tzine (sau ai tzine cuiva) (de) satz ai fi cuiva de satz sau ashi tzine satzul = a (se) satura a(shi) potoli foamea pentru mai mult timp. Se jucasera cit se jucasera mincasera apoi sa le fie de satz. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 156 9/6. Peshtele de unditza shi mamaliga de rishnitza nu tzin satz. SADOVEANU N. F. 47. Am mincat colac cu cirnatz K tzine mai bine de satz. La TDRG. Iasta gisca so faci friptura shi umpluta sa ne tzinem satzul citava vreme. ib. Ii tzine satziu k shi calului care dupa ce trece drumul iar flaminzeshte. SHEZ. I 218. A nu avea satz = a fi lacom nesatzios. (Fig.) [Imparatul] nu mai avea satz de bogatzie shi nici o mila navea de supushii lui. VLAHUTZA O. A. 214. ♦ Fig. Suprasaturatzie dezgust sila lehamite. Aceleashi nemarginiri pustii de ape sfirsheshte prin atzi nashte o plictiseala fara seaman: acel satziu obositor carel produce drumul mai multor zile de mare. BART S. M. 66. Satziul de desfatari. GORJAN H. II 41. ♦ Belshug abundentza; imbuibare. O data se insoara omul shi are shi el dreptul la o zi de satziu. PAMFILE CER. 112. Sosi toamna shi nu shtiu cum cu dinsa veni shi satziul in casa lui. NEGRUZZI S. I 73. Varianta: sátziu s. n.

SATZ n. Senzatzie de a fi satul. ◊ Fara ~ a) nesatzios; lacom; b) neistovit; nepotolit. A nu avea ~ a nu se mai satura; a fi nesatzios. A tzine (sau ai fi) de ~ a satura pentru mai mult timp. /<lat. saties

satz n. satziu: k doua patimi fara satz shi pline de ’ntuneric EM. [Lat. SATIUM].

satz shi (maĭ vechĭ dar utilizat shi azĭ) sátziŭ n. pl. urĭ (lat. satium d. satis destul satullus satul). Indestulare de mincare in stomah (in opoz. cu foame): acest mincacĭos nu maĭ are satz. Fig. Fara satz (orĭ maĭ des cu nesatz) cu mare pofta ne maĭ saturindute: a invatza fara satz.

satziu sn vz satz

satziu n. indestulare: fara satziu. V. satz.

sátziu V. satz.

satz (pop.) s. n.

satz s. n.

satz

satziu sg.

SATZ s. v. aversiune dezgust ghiftuire greatza imbuibare indopare ingretzoshare lacomie nesatz oroare repulsie saturare scarba sila.

satz s. v. AVERSIUNE. DEZGUST. GHIFTUIRE. GREATZA. IMBUIBARE. INDOPARE. INGRETZOSHARE. LACOMIE. NESATZ. OROARE. REPULSIE. SATURARE. SCIRBA. SILA.

satz s. n. Abundentza satzietate suficientza. Var. satziu. Lat. satĭs cf. v. fr. sez „abundentza” var. din lat. *satius cuvint neatestat dar care Meillet DEL il considera necesar pentru al explica pe satiĕtas. Der. nesatz(iu) s. n. (insatzietate); satzios adj. (care satura); nesatzios adj. (insatziabil); satzia vb. (a se ghiftui a se satura); satzietate s. f. din fr. satiété.

satz s.n. (pop.) Saturare indestulare: „Am tat dat in ei fara mila shi indesat sa le sie de satz” (BiltziuDancush 2005: 294). In expr. a nu avea satz = a fi lacom nesatzios: „SHohanit sa navetzi satz” (Papahagi 1925: 233). Lat. satium „destul de ajuns; mult” (SHaineanu Scriban; DEX) < lat. saties „destul” satullus „satul” (Scriban).

satz s.n. Saturatzie indestulare. In expr. a nu avea satz = a fi lacom nesatzios: „SHohanit sa navetzi satz” (Papahagi 1925: 233). Lat. satium.