hotărî [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 220/10 / V: ~ri (Pzi: ~resc) / Pzi: ~răsc / E: hotar (cf mg határozni)] 1 vt (Înv) A stabili hotarul sau granița unei regiuni sau unei țări Si: a delimita, (înv) a hotărnici. 2 vr (Înv) A se mărgini cu ... 3 vr (D. stăpânitorii unor regiuni) A avea împărăția lângă a lui... 4-5 vtr A (se) decide (între mai multe posibilități). 6-7 vtr (A lua sau) a face să ia o hotărâre. 8 vt (Rar; cu complement în dativ) A porunci cuiva să facă ceva Si: a ordona. 9 vt A fixa o dată, un termen etc. 10 vt A stabili un plan de acțiune. 11 vt A stipula niște condiții într-un act. 12 vt A determina niște factori necunoscuți. 13 vt A defini. 14 vtr (Grm; înv) A (se) determina prin articole. 15 vt A meni pe cineva pentru ceva Si: a destina. 16 vr (Înv) A se sfârși într-un anumit fel.

HOTĂRÎ́, hotărăsc, vb. IV. I. Tranz. 1. A lua o hotărîre; a decide. Am hotărît să lucrez mai cu spor, mai frumos. VINTILĂ, O. 34. A doua zi după această solemnitate, hotărîi să merg să vizitez mînăstirile Moldovei. BOLINTINEANU, O. 281. ◊ Refl. Deodată se hotărî, deschise ușa și intră. DUMITRIU, N. 17. S-a hotărît a se duce în toată lumea. CREANGĂ, P. 89. În fața unei asemenea stări de lucruri, comitetul Frăției s-a hotărît la o mișcare revoluționară. GHICA, S. A. 155. ◊ Refl. impers. În urma unui asemenea discurs s-a hotărît ca să se adune cu toții la subprefect. DELAVRANCEA, H. T. 215. ♦ A face pe cineva să ia o hotărîre; a determina; a convinge. Încurajarea și asigurarea lui Ion îl hotărăște să intre și el înăuntru. SP. POPESCU, M. G. 68. ♦ (Construit cu dativul) A lua o hotărîre cu privire la cineva, a porunci cuiva să facă ceva. O să mă duc la Ghiță, se supără Stoica Cerneț, și o să-i hotărăsc să nu se arate dușman satului, c-o să-i meargă rău. SADOVEANU, M. C. 192. Nu demult, o dat Pavăl pe-acasă și-o hotărît fetei așa. MIRONESCU, S. A. 95. Manda împotrivindu-se, tatăl său se aprinse de mînie și-i hotărî ca a doua zi să fie gata de a se cununa cu tînărul polon. NEGRUZZI, S. I 107. 2. A stabili, a fixa. Astfel vorbeau coloniștii cînd umblau cu sania spre Brăila în ziua de duminică pe care au fost hotărît-o. SADOVEANU, P. M. 180. Prin trecutele mele scrisori eu te-am rugat ca să-mi hotărăști o sumă de bani pe fieștecare lună. KOGĂLNICEANU, S. 134. ♦ (Învechit) A considera, a socoti cu fermitate că un lucru este într-un anumit fel. (Atestat în forma hotărește) Văzîndu-i cinevași cum sînt de bine și curat îmbrăcați la vremea muncii, iarăși îi hotărește că sînt fericiți. GOLESCU, Î. 83. 3. (Cu privire la oameni) A destina, a meni. Or să mă hotărască la moarte. ALECSANDRI, T. 609. Acum numai Ruxanda rămăsese din familia lui Petru Rareș, și pre dînsa boierii ucigași o hotărîseră a fi soție unui oarecărui numit Jolde. NEGRUZZI, S. I 144. Brîncoveanul Constantin... De averi ce tot strîngea Sultanul se îngrijea Și de moarte-l hotăra. ALECSANDRI, P. P. 210. II. (Învechit) 1. Tranz. A pune hotar (unei proprietăți, unei regiuni, unei țări); a delimita, a hotărnici. Eu pe Vidra mi-am lăsat Într-un codru depărtat Hotărînd moșiele. ALECSANDRI, P. P. 101. 2. Refl. A se mărgini cu..., a se învecina cu..., a fi vecin cu... (Atestat în forma hotăraște) Județul Putna se hotăraște spre apus și cu Transilvania. I. IONESCU, P. 12. – Prez. ind. și: hotăresc (EMINESCU, N. 62, ALECSANDRI, T. 319), pers. 3 sg. și: hotăraște.

A HOTĂRÎ́ ~ăsc tranz. 1) (soluții) A stabili cu fermitate; a decide. 2) A stabili printr-o înțelegere prealabilă; a fixa prin deliberare; a decide. /Din hotar

A SE HOTĂRÎ́ mă ~ăsc intranz. A lua o decizie (manifestând interes personal). /Din hotar

hotărî́ v. a pune hotar: 1. a fixa, a preciza: 2. a decide; 3. a rosti sentința.

otări^[1] v vz hotărî

hotărắsc, a -î́ v. tr. (d. hotar). Limitez, pun hotar. Fig. Decid, pronunț o sentență. Precizez, determin, fixez: hotărăsc ziŭa de întîlnire. V. refl. Mă mărginesc: moșia se hotărăște cu pădurea. Fig. Mă decid: mă hotărăsc să plec.

hotărî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărắsc, 2 sg. hotărắști, 3 sg. hotărắște, imperf. 3 sg. hotărá, perf. s. 3 sg. hotărî́, 3 pl. hotărấră, m.m.c.p. 3 sg. hotărấse; conj. prez. 3 să hotăráscă; ger. hotărấnd; part. hotărất

hotărî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărăsc, 2 sg. hotărăști, 3 sg. hotărăște, imperf. 3 sg. hotărá; conj. prez. 3 sg. și pl. hotăráscă

hotărî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărăsc, imperf. hotăra, conj. hotărască)

hotărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rând ger., -rît prt., -rîre inf. s., -rîtor adj. v.

HOTĂRÎ vb. 1. v. ordona. 2. v. institui. 3. v. stabili. 4. v. convinge. 5. v. alege. 6. v. decide. 7. v. hărăzi. 8. v. orândui.

HOTĂRÎ vb. v. circumscrie, condamna, delimita, demarca, hotărnici, învecina, limita, marca, mărgini, osândi, pedepsi.

HOTĂRÎ vb. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 2. a fixa, a institui, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru...) 4. a convinge, a decide, a determina, a face, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 5. a (se) alege, a (se) decide, a (se) fixa, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. și Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~ ce să cumperi?) 6. a decide, a determina, a stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele secunde.) 7. a da, a destina, a hărăzi, a meni, a orîndui, a predestina, a rîndui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 8. a lăsa, a orîndui, a rîndui, a statornici. (Așa a ~ Dumnezeu.)

hotărî vb. v. CIRCUMSCRIE. CONDAMNA. DELIMITA. DEMARCA. HOTĂRNICI. ÎNVECINA. LIMITA. MARCA. MĂRGINI. OSÎNDI. PEDEPSI.

DELIBERANDUM EST SAEPE, STATUENDUM EST SEMEL (lat.) trebuie să cugeți de multe ori, dar să hotărăști o singură dată – Publilius Syrus, „Sententiae”, 132.