PORUNCÍ poruncesc vb. IV. 1. Tranz. A dispune cu autoritate sa se faca ceva (intocmai); a ordona. 2. Tranz. A da comanda sa se fabrice sa se confectzioneze ceva; a comanda. 3. Tranz. A cere sa i se aduca sa i se puna la dispozitzie ceva pentru a fi folosit consumat; a comanda. 4. Tranz. (Pop.) A trimite vorba a comunica a transmite; a vesti. 5. Intranz. A fi stapan a conduce in calitate de stapan. [Var.: (reg.) poroncí vb. IV] Din sl. porončiti.

porunci [At: PSALT. 337 / V: (irg) ~ran~ ~ron~ (inv) ~ran~ / Pzi: ~ncesc / E: slv порѫчити] 1 vt(a) A dispune cu autoritate oral sau in scris k ceva sa fie indeplinit intocmai Si: a ordona (inv) a orandui a opri. 2 vt(a) (D. legi morale bisericeshti) A orandui ce sau cum trebuie sa faca. 34 vt(a) (Rar; d. interese circumstantze) (A cere sau) a impune sa se faca intrun anumit fel. 5 vt(a) (Inv) A incredintza cuiva indeplinirea unei sarcini actziuni Si: a insarcina. 6 vt(a) (Ivr) A domni. 7 vt(a) (Rar) A angaja oameni la munca. 8 vi A decide in calitate de stapan. 9 vi A fi stapan shi a decide. 10 vt(a) (Irg) A da de shtire Si: a comunica a transmite a vesti. 11 vt(a) (Irg) A impartashi. 12 vt(a) A cere sa i se aduca sa i se puna la dispozitzie pentru a fi imediat folosit consumat Si: a comanda. 13 vt(a) (Pop) A dispune sa se fabrice sa se confectzioneze sa se execute ceva Si: a comanda. 14 vt (Irg) A destina.

PORUNCÍ poruncesc vb. IV. 1. Tranz. A dispune cu autoritate k ceva sa se indeplineasca (intocmai); a ordona. 2. Tranz. A da comanda sa se fabrice sa se confectzioneze ceva; a comanda. 3. Tranz. A cere sa i se aduca sa i se puna la dispozitzie ceva pentru a fi folosit consumat; a comanda. 4. Tranz. (Pop.) A trimite vorba a comunica a transmite; a vesti. 5. Intranz. A fi stapan a conduce in calitate de stapan. [Var.: (reg.) poroncí vb. IV] Din sl. porončiti.

PORUNCÍ poruncesc vb. IV. Tranz. 1. (Urmat de propozitzii completive) A dispune (cu autoritate) k ceva sa se indeplineasca intocmai a da porunca; a ordona. A poruncit sa vie inaintea sa sfetnicul cel tinar. SADOVEANU D. P. 38. Tinarul porunci oamenilor sa taie cercurile bietzilor. POPESCU B. I 5. Atunci imparatul chiar in puterea noptzii se scoala radica toata curtea in picioare shi porunceshte sai aduca pe hirca de baba inaintea sa. CREANGA P. 101. ◊ Fig. Ce voie prea inalta ce lege porunci Caderea dopotriva cu inaltzarea a fi? ALEXANDRESCU M. 10. ◊ (Cu complement intern) Voda cemi facea? Porunci poruncea Schele k rupea Scari k le taia. TEODORESCU P. P. 468. ◊ Intranz. Ce tu imi porunceshti mie? Ce imi spui tu mie ce sa fac un’sa ma duc? DUMITRIU N. 241. ♦ A obliga pe cineva (dindui porunci) sa execute ceva. [Doctorii] erau poruncitzi sa nu cumva sa spuie... k boala de care mureau cu sutele era ciuma. GHICA S. 278. Portzile erau strajuite shi pazitorii poruncitzi a nu lasa sa iasa nime. NEGRUZZI S. I 150. ♦ Intranz. A fi stapin a avea putere de stapin. Ashai cind caprai in frunte poruncind in loc de tzap. HASDEU R. V. 88. 2. A da comanda sa se fabrice sa se confectzioneze sa se execute ceva; a comanda. Sai aduca shalurile shi covoarele care lea fost negutzat shi poruncit in acea cetate. SADOVEANU D. P. 38. Ishi facu planul pe loc sashi incaseze dreptul pe o luna inainte shi sashi porunceasca macar ghete shi pantaloni. STANOIU C. I. 20. Indeplineam insarcinari de tot soiul... porunceam la Malines horbote pentru Brühl. M. I. CARAGIALE C. 54. ◊ A cere sa i se aduca sa i se puna la dispozitzie pentru a fi utilizat. Am poruncit o trasura cu patru cai shi am plecat spre Clara pe drumul cel mai scurt. GALACTION O. I 106. Prietenul se opri aci zimbind ishi aprinse cu tabiet tzigara porunci cafele vin. M. I. CARAGIALE C. 76. De unde satzi aduc eu herghelia cemi porunceshti? ISPIRESCU L. 27. 3. (Transilv.) A trimite vorba a comunica a transmite (prin cineva). Vai baditza dor tzo fi Nam pe cinetzi porunci Far’ pe luna Voie buna SHi pe stele Dor shi jele Iar pe vint Citeun cuvint. HODOSH P. P. 84. Poruncita baditza Peun spic verde de secara Sa ma duc k el sensoara... Foaie verde lemn sucit inapoi iam poruncit Peun spic verde de ovaz Sa sensoare sanatos. JARNÍKBIRSEANU D. 98. Varianta: (regional) poroncí (CREANGA O. A. 206 ALECSANDRI T. I 210) vb. IV.

A PORUNCÍ ~ésc 1. tranz. 1) (urmat de o propozitzie complementara) A cere in mod autoritar shi oficial; a impune printro porunca; a dispune; a ordona; a comanda. 2) A face la comanda; a comanda. 3) A cere printro comanda; a comanda. 4) A transmite verbal sau in scris (prin cineva). 2. intranz. A da dispozitzii (k un stapan); a se comporta k un stapan. /<sl. porontziti

poruncì v. a da o porunca: a comanda a ordona. [Mold. poroncì = slav. PORÕČITI].

poranci v vz porunci

poranci v vz porunci

poronci v vz porunci

poruncésc v. tr. (vsl. porončiti shi rončati a da in mina a incredintza d. ronka mina; rus. poručátĭ itĭ a incredintza; ung. parancs ordin parancsolni a porunci. V. parucic rogodele). Daŭ ordin ordon: imparatu a poruncit o pareche de cĭobote. SHi poroncesc (est) shi porincesc (vest).

poruncí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. poruncésc imperf. 3 sg. porunceá; conj. prez. 3 sa porunceásca

poruncí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. poruncésc imperf. 3 sg. porunceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. porunceásca

porunci (conj. porunceasca)

PORUNCÍ vb. 1. v. ordona. 2. a ordona a spune a zice. (Fa cetzi ~ el!)

PORUNCÍ vb. v. anuntza comunica transmite vesti.

PORUNCI vb. 1. a comanda a decide a dispune a fixa a hotari a ordona a stabili a statornici (rar) a prescrie (inv. shi pop.) a orindui a rindui (pop.) a soroci (prin Ban. shi Transilv.) a priti (inv.) a invatza a judeca a poveli. (A ~ sa se faca astfel...) 2. a ordona a spune a zice. (Fa cetzi ~ el!)

porunci vb. v. ANUNTZA. COMUNICA. TRANSMITE. VESTI.

poruncí (poruncésc poruncít) vb. A ordona a cere a da ordin. Var. inv. poronci porinci. Sl. porąčiti porąčą (Miklosich Slaw. Elem. 38; Cihac II 278; Byhan 329) cf. rus. poručiti mag. parancsolni. Der. porunca s. f. (ordin insarcinare) postverbal sau din sl. porąči cf. sb. poruka „ordin” rus. poruka „garantzie”; porunceala s. f. (actziunea de a porunci; Munt. joc de copii care consta in a da ordine celorlaltzi tovarashi de joaca); poruncitor adj. (imperativ; s. m. persoana care comada shef).

poruncí poruncesc vb. intranz. 1. A dispune a comanda a ordona. 2. (inv.) A comunica a anuntza a vesti: „Amu tat mio poruncit k íne po saptamana cu coconii” (Grai. rom. 2000); „Maramuresheanul de azi intalnind in drum spre satul sau vreun consatean il intreaba: «Ce porunceshti acasa?» la care i se raspunde: «Le poruncesc voie buna shi sanatate!» intocmai k strabunii romani care intrebuintzau formula «Iubeo te avete!»” (Filipashcu 1940: 27); „Frunza verdea marului / Poruncitam mandrului” (TZiplea 1906: 466). Din vsl. porončiti (SHaineanu; Miklosich Cihac cf. DER; DEX MDA).

poruncí poruncesc vb. intranz. 1. A dispune a comanda a ordona. 2. A vesti (pe cineva): „Maramuresheanul de azi intalnind in drum spre satul sau vreun consatean il intreaba: «ce porunceshti acasa?» la care i se raspunde: «le poruncesc voie buna shi sanatate!» intocmai k strabunii romani care intrebuintzau formula «iubeo te avete!»” (Filipashcu 1940: 27); „Frunza verdea marului / Poruncitam mandrului” (TZiplea 1906: 466). Din sl. porunčiti.

HOC VOLO SIC IUBEO; SIT PRO RATIONE VOLUNTAS (lat.) asta vreau asha poruncesc; vointza mea sa tzina loc de ratziune Iuvenal „Satirae” VI 223. Expresie a unei incapatzanari arbitrare.