COMANDÁ cománd vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mishcari a unei ashezari etc.; a avea comanda unei unitatzi armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci a ordona. 2. A da in lucru (un obiect o lucrare etc.) la un meshteshugar. 3. A solicita mancare sau bautura intrun local public. Din fr. commander.

comanda vt [At: (a. 1774) URICARIUL I 173 / V: (Mol; Inv) ~men~ / Pzi: cománd (Trs; ivr) ~éz / E: fr commander it commandare ger kommandieren] 1 A ordona Si: (inv) comandarisi (1). 2 (Mil) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mishcari a unei ashezari etc. Si: (inv) comandarisi (2). 3 (Mil) A avea comanda asupra unei unitatzi armate sau a unei subdiviziuni a armatei Si: (inv) comandarisi (3). 4 A da in lucru (un obiect o lucrare etc.) la un meshteshugar Si: (inv) comandarisi (4). 5 A cere de mancare sau de baut intrun local Si: (inv) comandarisi (5).

COMANDÁ cománd vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mishcari a unei ashezari etc.; a avea comanda unei unitatzi armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci a ordona. 2. A da in lucru (un obiect o lucrare etc.) la un meshteshugar. 3. A solicita a cere de mancare de baut intrun local de consum. Din fr. commander.

COMANDÁ cománd vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da ordin sau semnal pentru executarea unei mishcari a unei dispozitzii etc; a avea comanda unei unitatzi. Unde e acuma puternica marire Din vremea cind a tzarii eroica oshtire in lupte uriashe Buzeshtii comanda? ALEXANDRESCU P. 145. ◊ Refl. impers. Se comanda dreptzi. SAHIA N. 120. ◊ Intranz. Iar ai inceput sa comanzi? El ishi facuse datoria luptase fara nici o slabiciune comandase fara nici o shovaiala. C. PETRESCU i. I 194. Ia dreptzi cind itzi comand. SAHIA N. 53. ♦ A porunci a ordona. Sa dus intrun serviciu comandat. SAHIA U.R.S.S. 100. 2. A face sau a da o comanda a dispune k cineva sa efectueze o lucrare sa faca un serviciu sa confectzioneze ceva. Culmea moftangiului savant: ashi comanda statuia inca din viatza shi a prezida la inaugurarea ei shi la apoteozarea sa. CARAGIALE O. II 35. La un zugrav foarte vestit mergind din intimplare Portretul meu il Comandai. ALEXANDRESCU P. 170. ♦ A cere o consumatzie intrun local. Arata energie doar cind comanda o sticla de vin. C. PETRESCU I. II 188.

COMANDÁ vb. I. tr. 1. A ordona a porunci (executarea unei dispozitzii a unei mishcari etc.); a detzine conducerea comanda unei unitatzi. ♦ A porunci a ordona. 2. A da in lucru (un obiect o lucrare) la un meshteshugar etc. ♦ A solicita a cere de mancare de baut intrun local de consum. [P.i. cománd. / < fr. commander it. comandare cf. lat. cum cu mandare a ordona].

COMANDÁ vb. tr. 1. a detzine comanda unei armate unitatzi etc. 2. a porunci a ordona. 3. a face o comanda (4). 4. a dirija un mecanism o mashina etc. 5. a solicita a cere de mancare de baut intrun local de consum.

A COMANDÁ cománd tranz. 1) (armate trupe detashamente etc.) A conduce exercitandushi autoritatea printro comanda. 2) (actziuni) A anuntza printro comanda sau printrun semnal. 3) (urmat de o propozitzie complementara) A cere in mod autoritar shi oficial; a porunci; a ordona; a dispune. 4) (imbracaminte incaltzaminte obiecte lucruri) A cere sa produca la comanda; a porunci. 5) (mancare bauturi) A solicita facand comanda intrun local de consum. /<fr. commander

comandà v. 1. a da un ordin; 2. a avea comanda autoritatea: a comanda o armata; 4. a face o comanda: a comanda un mobilier.

*cománd á v. tr. (fr. commander d. lat. commendare pop. commandare. V. comind mandat). Daŭ ordin poruncesc. Am putere conduc: a comanda o armata. Dómin predómin amenintz: fortu comanda orashu. Com. Fac o comanda poruncesc marfa: comand un pahar de ceaĭ.

comandá (a ~) vb. ind. prez. 3 cománda

comandá vb. ind. prez. 1 sg. cománd 3 sg. shi pl. cománda

COMANDÁ vb. 1. v. ordona. 2. v. conduce. 3. (TEHN.) a controla a regla. (A ~ un sistem tehnic.)

COMANDA vb. 1. a decide a dispune a fixa a hotari a ordona a porunci a stabili a statornici (rar) a prescrie (inv. shi pop.) a orindui a rindui (pop.) a soroci (prin Ban. shi Transilv.) a priti (inv.) a invatza a judeca a poveli. (A ~ sa se faca astfel...) 2. a conduce (inv.) a povatzui. (~ armata.) 3. (TEHN.) a controla a regla.

comandá (cománd comandát) vb. A ordona a da un ordin. Var. (Trans.) cominda (inv.) comenda comend(al)ui comandarisi. Fr. commander. Der. comanda s. f. (actziunea de a comanda porunca ordin; insarcinare; Banat primarie; Bucov. prostituata) din germ. Kommando inainte de pol. komenda (sec. XVIII); comenduiala s. f. (ordin) sec. XVIII; comenduire s. f. (comanda); comandant (var. inv. comendant) s. m. (shef militar) din fr. commandant shi inainte din pol. rus. komendant sec. XVII; comindash (var. comanduitor) s. m. (comandant shef) sec. XVIII; comandor s. m. (grad de ofitzer in aviatzie shi marina corespunzator gradului de colonel din armata terestra); comandament s. n. (comanda porunca; ordin de executare) din fr. commandement; comandatura s. f. (post de comanda in organizarea germana de ocupatzie) din germ. Kommandatur; comandorie s. f. din fr. commanderie; comandir s. m. (inv. comandant) din rus. komandir. Cf. dubletul cominda.