comanda vt [At: (a. 1774) URICARIUL I 173 / V: (Mol; Inv) ~men~ / Pzi: cománd (Trs; ivr) ~éz / E: fr commander it commandare ger kommandieren] 1 A ordona Si: (inv) comandarisi (1). 2 (Mil) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mishcari a unei ashezari etc. Si: (inv) comandarisi (2). 3 (Mil) A avea comanda asupra unei unitatzi armate sau a unei subdiviziuni a armatei Si: (inv) comandarisi (3). 4 A da in lucru (un obiect o lucrare etc.) la un meshteshugar Si: (inv) comandarisi (4). 5 A cere de mancare sau de baut intrun local Si: (inv) comandarisi (5).