COMANDÁ vb. I. tr. 1. A ordona a porunci (executarea unei dispozitzii a unei mishcari etc.); a detzine conducerea comanda unei unitatzi. ♦ A porunci a ordona. 2. A da in lucru (un obiect o lucrare) la un meshteshugar etc. ♦ A solicita a cere de mancare de baut intrun local de consum. [P.i. cománd. / < fr. commander it. comandare cf. lat. cum cu mandare a ordona].