COMANDÁ cománd vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mishcari a unei ashezari etc.; a avea comanda unei unitatzi armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci a ordona. 2. A da in lucru (un obiect o lucrare etc.) la un meshteshugar. 3. A solicita mancare sau bautura intrun local public. Din fr. commander.