poruncí poruncesc vb. intranz. 1. A dispune a comanda a ordona. 2. A vesti (pe cineva): „Maramuresheanul de azi intalnind in drum spre satul sau vreun consatean il intreaba: «ce porunceshti acasa?» la care i se raspunde: «le poruncesc voie buna shi sanatate!» intocmai k strabunii romani care intrebuintzau formula «iubeo te avete!»” (Filipashcu 1940: 27); „Frunza verdea marului / Poruncitam mandrului” (TZiplea 1906: 466). Din sl. porunčiti.