convínge [At: PONTBRIANT D. / Pzi: convíng / E: lat convincere dupa invinge] 1 vt A determina pe cineva prin dovezi shi argumente sa adopte o parere. 2 vt A determina pe cineva sa recunoasca veridicitatea unui lucru. 3 vr A se incredintza de ceva. 4 vr A ajunge la recunoashterea unui adevar. 5 vt A determina pe cineva sa faca un lucru.

CONVÍNGE convíng vb. III. Tranz. (Construit cu prep. «de» «despre» sau cu o propozitzie completiva introdusa prin «k» sau «sa») A face pe cineva sa adopte o parere pe baza de dovezi shi argumente sa se incredintzeze de ceva sa recunoasca ceva k adevarat. Partidul sadeshte adinc in conshtiintza comunishtilor invatzatura k a conduce inseamna a shti sa convingi masele de justetzea politicii partidului. SCINTEIA 1953 nr. 2704. ◊ Refl. Ashi da seama a recunoashte (k ceva este intrun anumit fel). Ion Mititelu crede k a cishtigat lozul cel mare apoi se convinge k sa inshelat. V. ROM. noiembrie 1953 284. In sfirshit vatzi convins k nui nici o primejdie de trecut prin codru. ALECSANDRI T. I 429. Forme gramaticale: perf. s. convinsei part. convins.

CONVÍNGE vb. III. tr. A face pe cineva prin probe prin argumente etc. sa recunoasca adevarul sau sa adopte o parere intro anumita chestiune. ♦ refl. Ashi da seama a se incredintza k ceva este intrun anumit fel. [P.i. convíng perf. s. insei part. ins. / < lat. it. convincere dupa invinge].

CONVÍNGE vb. I. tr. a face pe cineva sa recunoasca un lucru sa adopte o parere. II. refl. a se incredintza de ceva. (< lat. convincere)

A CONVÍNGE convíng tranz. (persoane) A face sa se convinga. /<lat. convincere

A SE CONVÍNGE ma convíng intranz. A ajunge sa fie sigur (de ceva); ashi da seama; a se incredintza. /<lat. convincere

convinge v. 1. a sili prin ratzionamente sau probe evidente a recunoashte adevarul unui fapt; 2. a se asigura de realitatea unui lucru.

*convíng víns a vínge v. tr. (lat. convincere fr. convaincre. V. inving). Fac pe cineva sa creada ce spun eŭ. V. refl. Ma asigur ma incredintzez.

convínge (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. convíng perf. s. 3 sg. convínse; part. convíns

convínge vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. convíng perf. s. 1 sg. convinséi 1 pl. convínseram; part. convíns

CONVÍNGE vb. 1. a decide a determina a face a hotari a indupleca (inv.) a indemna a pleca. (La ~ sa vina.) 2. a (se) asigura a (se) incredintza (inv.) a (se) pliroforisi a (se) siguripsi. (Voia sa se ~ cu ochii lui.) 3. a se incredintza (fig.) a se patrunde. (Sa ~ de insemnatatea sfatului primit.)

CONVINGE vb. 1. a decide a determina a face a hotari a indupleca (inv.) a indemna a pleca. (La ~ sa vina.) 2. a (se) asigura a (se) incredintza (inv.) a (se) pliroforisi a (se) siguripsi. (Voia sa se ~ cu ochii lui.) 3. a se incredintza (fig.) a se patrunde. (Sa ~ de insemnatatea sfatului primit.)

convínge (convíng convíns) vb. A face pe cineva sa adopte o parere. Lat. convincere (sec. XIX) asimilat la conjug. lui a invinge. Der. convictziune s. f. (inv.) inlocuit de convingere s. f.; convingator adj.