CONVÍNGE convíng vb. III. Tranz. A face pe cineva sa adopte o parere pe baza de dovezi shi argumente al face sa recunoasca ceva k adevarat. ♦ Refl. Ashi da seama a recunoashte k ceva este intrun anumit fel a se incredintza de ceva. [Perf. s. convinsei part. convins] Din lat. convincere (dupa invinge).