hatar sn [At: GHEORGACHI ap. LET. III 296/34 / Pl: ~uri / E: tc hatir] (Pfm) 1 Placere. 2 (Ilav) Pentru (sau de in) ~ul (cuiva sau a ceva) De dragul (cuiva sau a ceva). 3 (Ilav) Pentru a face placere (cuiva). 4 (Inv; ilpp) De ~ul unui lucru Gratzie unui lucru. 5 Favoare. 6 (Ie) A face (cuiva) un ~ A acorda (cuiva) o favoare. 7 (Iae) A satisface (cuiva) o dorintza sau un capriciu. 8 (Iae) A manifesta fatza de cineva o atitudine concesiva. 9 (Iae) A face un serviciu cerut. 10 Concesie. 11 (Inv; ie) A cauta ~ul cuiva A acorda (cuiva) o favoare. 12 (Inv; ie) A pazi ~ul cuiva A pastra interesul (pentru cineva). 13 (Inv; spc) Favoare acordata pe nedrept de catre un functzionar. 14 Pofta. 15 (Ie) A strica ~ul cuiva A lipsi pe cineva de placerea la care se ashteapta.

HATAR ~uri n. Placere personala a cuiva (uneori ciudata); voie. ◊ De ~ul (cuiva) pentru a face cuiva pe plac. /<turc. hatir

hatar n. 1. favoare: se hotari sa vie mai mult de hatarul lor ISP.; 2. placere pofta: neputandule strica hatarul CR. [Turc. HATYR].

HATÍR hatiruri s. n. 1. Placere pofta plac. ◊ Expr. Pentru (sau de mai rar in) hatirul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a ceva); pentru a face placere (cuiva). Facuram placintei cuvenita cinste in hatirul mai cu sama al cotnariului nou sosit. HOGASH DR. 281. Sami dau eu linishtea mea pentru hatirul nu shtiu cui? CREANGA P. 252. Nam sa shez aici toata noaptea pentru hatirul tau! ALECSANDRI T. I 115. (Invechit) De hatirul (unui lucru) = multzumita datorita gratzie (unui lucru). Sub domnia celui de pe urma grec tatasau sa facut vornic de hatirul unei placinte ce a trimis la masa domneasca. ALECSANDRI T. 141. A strica hatirul (cuiva) = a strica pofta cheful sau placerea (cuiva). Spinul neputindule strica hatirul cheama pe HarapAlb. CREANGA P. 231. 2. Favoare gratzie concesie; serviciu. Domnitza bietul Mura itzi cere un hatir. GALACTION O. I 73. Cind era micutz dezmierdatul ei era pentru dinsul culmea fericirii; acuma o singura sarutare e pentru masa un hatir. La TDRG. ◊ Expr. A face (cuiva) un hatir = a acorda (cuiva) o favoare sau un privilegiu; a satisface (cuiva) o dorintza sau un capriciu. Asemenea hatiruri sau chiverniseli se faceau numai pe seama unui om shi pe timpul vietzii sale. ODOBESCU S. II 33. ♦ (Invechit) Favoare acordata in mod abuziv. [Sint judecatori] care fac hatiruri unui prieten sau unui puternic al zilei de care se tem. La TDRG. Ce mai nou peaici pin Iashi vere Iorgule?... Tot aceea shi iar aceea: intrigi furaturi dispartzanii hatiruri nedreptatzi. ALECSANDRI T. 1337.

HATIR s. n. 1. (Mold.) Favoare. I sau facut shi hatirul acesta de catra stapin. GHEORGACHI. Pentru hatirul dum<itale> ma voi face. H 1779² 101^r; cf. PSEUDOE. KOGALNICEANU. ♦ Favoritism. Pe care il va simtzi k au facut cit de putzin hatir cu capul va da sama. PSEUDOE. KOGALNICEANU. 2. (Mold.) Interes. Am avut cu totzi elciii Frantzei dragoste shi prieteshug pazind unul altuie hatirul ori la ce sar fi intimplat. PSEUDOE. KOGALNICEANU. 3. (TZR.) Placere pofta. Pentru voia shi hatirul lui NicolaeVoda au facut. R. POPESCU. Etimologie: tc. hatır.

hatír n. pl. urĭ (turc. ar. hatyr de unde shi ngr. hatiri alb. bg. hatyr). Fam. Favoare concesiune protectziune: a reushi pin hatir. Placere pofta consideratziune: a face ceva de hatiru cuĭva. Nasu sa il taĭ dar hatiru sa nu il stricĭ proverb ironic despre un pretentzios caruĭa totushĭ trebuĭe saĭ daĭ peste nas.

hatar (pop. fam.) s. n. pl. hataruri

hatar s. n. pl. hataruri

HATAR s. 1. v. concesie. 2. v. placere.

HATAR s. v. avantaj cinste favoare inlesnire onoare privilegiu protectzie ushurintza.

HATIR s. 1. concesie favoare. (Fami shi mie ~ asta!) 2. plac placere pofta. (Ia facut ~.)

hatir s. v. AVANTAJ. CINSTE. FAVOARE. INLESNIRE. ONOARE. PRIVILEGIU. PROTECTZIE. USHURINTZA.

hatir (hataruri) s. n. 1. Favoare serviciu. 2. Favoare necuvenita protectzie ilicita. Mr. hatire megl. atǫr. Tc. hatir (Roesler 607; SHeineanu II 211; Lokotsch 842; Ronzevalle 83) cf. ngr. χατίρι alb. hatër bg. sb. hater. Der. hatirgiu s. m. (care ishi protejeaza prietenii; care profita de favoruri).

de hatarul cuiva expr. de dragul cuiva.