hatar sn [At: GHEORGACHI ap. LET. III 296/34 / Pl: ~uri / E: tc hatir] (Pfm) 1 Placere. 2 (Ilav) Pentru (sau de in) ~ul (cuiva sau a ceva) De dragul (cuiva sau a ceva). 3 (Ilav) Pentru a face placere (cuiva). 4 (Inv; ilpp) De ~ul unui lucru Gratzie unui lucru. 5 Favoare. 6 (Ie) A face (cuiva) un ~ A acorda (cuiva) o favoare. 7 (Iae) A satisface (cuiva) o dorintza sau un capriciu. 8 (Iae) A manifesta fatza de cineva o atitudine concesiva. 9 (Iae) A face un serviciu cerut. 10 Concesie. 11 (Inv; ie) A cauta ~ul cuiva A acorda (cuiva) o favoare. 12 (Inv; ie) A pazi ~ul cuiva A pastra interesul (pentru cineva). 13 (Inv; spc) Favoare acordata pe nedrept de catre un functzionar. 14 Pofta. 15 (Ie) A strica ~ul cuiva A lipsi pe cineva de placerea la care se ashteapta.