HATÍR hatiruri s. n. 1. Placere pofta plac. ◊ Expr. Pentru (sau de mai rar in) hatirul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a ceva); pentru a face placere (cuiva). Facuram placintei cuvenita cinste in hatirul mai cu sama al cotnariului nou sosit. HOGASH DR. 281. Sami dau eu linishtea mea pentru hatirul nu shtiu cui? CREANGA P. 252. Nam sa shez aici toata noaptea pentru hatirul tau! ALECSANDRI T. I 115. (Invechit) De hatirul (unui lucru) = multzumita datorita gratzie (unui lucru). Sub domnia celui de pe urma grec tatasau sa facut vornic de hatirul unei placinte ce a trimis la masa domneasca. ALECSANDRI T. 141. A strica hatirul (cuiva) = a strica pofta cheful sau placerea (cuiva). Spinul neputindule strica hatirul cheama pe HarapAlb. CREANGA P. 231. 2. Favoare gratzie concesie; serviciu. Domnitza bietul Mura itzi cere un hatir. GALACTION O. I 73. Cind era micutz dezmierdatul ei era pentru dinsul culmea fericirii; acuma o singura sarutare e pentru masa un hatir. La TDRG. ◊ Expr. A face (cuiva) un hatir = a acorda (cuiva) o favoare sau un privilegiu; a satisface (cuiva) o dorintza sau un capriciu. Asemenea hatiruri sau chiverniseli se faceau numai pe seama unui om shi pe timpul vietzii sale. ODOBESCU S. II 33. ♦ (Invechit) Favoare acordata in mod abuziv. [Sint judecatori] care fac hatiruri unui prieten sau unui puternic al zilei de care se tem. La TDRG. Ce mai nou peaici pin Iashi vere Iorgule?... Tot aceea shi iar aceea: intrigi furaturi dispartzanii hatiruri nedreptatzi. ALECSANDRI T. 1337.