CONCÉSIE concesii s. f. Ingaduintza cedare renuntzare (la ceva) in folosul sau in interesul altuia. Din fr. concession lat. concessio.

concésie sf [At: URICARIUL X / Pl: ~i / E: lat concessio onem] 1 (Inv) Cedare (prin forme legale) a unui drept privilegiu etc. catre o alta persoana Si: concet² (1). 2 (Jur; inv) Drept obtzinut prin contract (1) pentru exploatarea unor avutzii. 3 Cedare. 4 (Iuz) Hotarare. 5 (Inv) Privilegiu. 6 (Ie) A face cuiva (o) ~ A renuntza la o opinie sau pretentzie (fatza de cineva) Si: a ceda. 7 (Iae) A face o favoare.

CONCÉSIE concesii s. f. Ingaduintza cedare fatza de cineva renuntzare (la ceva) in folosul sau in interesul altuia. Din fr. concession lat. concessio.

CONCÉSIE concesii s. f. Ingaduintza cedare fatza de cineva renuntzare (la ceva) in folosul sau in interesul altuia. Al doilea invatzamint al acestui razboi [al doilea razboi mondial] arata unde a dus politica de concesii fatza de agresor. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 6. Spiritul tratativelor convingerea k nu exista chestiuni internatzionale litigioase care sa nu poata fi rezolvate pe calea intzelegerii shi a concesiilor reciproce predomina astazi in lumea intreaga. SCINTEIA 1953 nr. 2723. ◊ Expr. A face cuiva (o) concesie = a renuntza la o opinie sau la o pretentzie (fatza de cineva) a ceda; a face un hatir o favoare. Nam putut macar sa respect nici o alta hotarire care o luasem aceea de a ma duce cu intirziere k sal fac sa ma ashtepte dovedindui cai fac o concesie acceptind invitatzia. CAMIL PETRESCU P. 21.; Pronuntzat: sie.

CONCÉSIE s.f. Ingaduintza; cedare renuntzare benevola (la ceva) in favoarea cuiva; concesiune (2) [in DN]. ♦ Figura de retorica constand din acordarea unei aprobari a pozitziei partzii adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu ushurintza; epitropa. [Gen. iei. / cf. fr. concession lat. concessio].

CONCÉSIE s. f. 1. cedare renuntzare (la ceva) in interesul altuia. ◊ compromis. 2. figura retorica constand din acordarea unei aprobari partzii adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu ushurintza; epitropa. (<fr. concession lat. concessio)

CONCÉSIE ~i f. 1) Renuntzare benevola la un drept in folosul altuia. 2) Acord obtzinut prin cedari reciproce; compromis. [Art. concesia; G.D. concesiei; Sil. sie] /<fr. concession lat. concessio ~onis

concesi(un)e f. 1. acordarea unui privilegiu: concesiunea ocnelor; 2. cedarea dreptului sau renuntzarea la opiniunea sa (intr’o contestatziune sau discutziune): fami aceasta concesiune; 3. cesiunea unui teren intr’un cimitir.

*concesiúne f. (lat. concéssio ónis. V. purced). Acordarea unuĭ privilegiŭ unuĭ drept: a obtzinea concesiunea unuĭ drum de fer. Lucru acordat intr’o discusiune intr’o contestatziune. SHi ésie.

concésie (ingaduintza) (sie) s. f. art. concésia (sia) g.d. art. concésiei; pl. concésii art. concésiile (sii)

concésie (ingaduintza) s. f. (sil. sie) art. concésia (sil. sia) g.d. art. concésiei; pl. concésii art. concésiile (sil. sii)

CONCÉSIE s. 1. favoare hatar. (Fami shi mie ~ asta!) 2. v. compromis.

CONCESIE s. 1. favoare hatir. (Fami shi mie ~ asta!) 2. compromis. (Nu face nici o ~.)