concesiune sf [At: MDA ms / P: ~siu~ / Pl: ~i^[1] / E: concesie + une] 1 Conventzie prin care o persoana (fizica sau juridica) dobandeshte dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului in schimbul unor beneficii care revin acestuia din urma. 2 Bunurile care fac obiectul acestei conventzii. corectata

CONCESIÚNE concesiuni s. f. Drept de exploatare a unui bun obshtesc acordat de catre un guvern unor persoane particulare (adesea straine); obiectul material (terenuri mine instalatzii de cai ferate etc.) al unei asemenea exploatari ha Bushtenari care se bucura de faima de a fi fost leaganul petrolului contractele de concesiune au expirat. BOGZA A. I. 68. Storsese de la Poarta concesiuni shi despagubiri insemnate in Bosnia. GHICA S. 364. Pronuntzat: siu.

CONCESIÚNE s.f. 1. Drept de a exploata un bun o intreprindere etc. acordat de un stat unui alt stat sau unor intreprinderi straine; (p. ext.) obiectul unei astfel de exploatari. 2. Concesie. [Cf. fr. concession lat. concessio].

CONCESIÚNE s. f. conventzie prin care o persoana fizica sau juridica obtzine dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului; drept de exploatare a unui bun obshtesc a unei intreprinderi etc. acordat de un guvern unor persoane particulare. ◊ obiectul material al unei asemenea exploatari. (<fr. concession lat. concessio)

CONCESIÚNE ~i f. Contract prin care unei persoane (fizice sau juridice) i se acorda dreptul de a exploata diferite servicii publice sau bunuri ale statului. [G.D. concesiunii; Sil. siu] /<fr. concession lat. concessio ~onis

concesi(un)e f. 1. acordarea unui privilegiu: concesiunea ocnelor; 2. cedarea dreptului sau renuntzarea la opiniunea sa (intr’o contestatziune sau discutziune): fami aceasta concesiune; 3. cesiunea unui teren intr’un cimitir.

*concesiúne f. (lat. concéssio ónis. V. purced). Acordarea unuĭ privilegiŭ unuĭ drept: a obtzinea concesiunea unuĭ drum de fer. Lucru acordat intr’o discusiune intr’o contestatziune. SHi ésie.

concesiúne (drept de exploatare) (siu) s. f. g.d. art. concesiúnii; pl. concesiúni

concesiúne (drept de exploatare) s. f. → cesiune

CONCESIÚNE s. (JUR.) (inv.) credintza. (Are ~ unei mine.)

CONCESIUNE s. (JUR.) (inv.) credintza. (Are ~ unei mine.)