CONCÉSIE s.f. Ingaduintza; cedare renuntzare benevola (la ceva) in favoarea cuiva; concesiune (2) [in DN]. ♦ Figura de retorica constand din acordarea unei aprobari a pozitziei partzii adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu ushurintza; epitropa. [Gen. iei. / cf. fr. concession lat. concessio].