optziuni
  • info

14 definitzii pentru compromis (s.n.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

COMPROMÍS1 compromisuri s. n. Intzelegere acord bazat pe cedari reciproce; concesie. ♦ Intzelegere intre doua sau mai multe persoane ori state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. Din fr. compromis.

compromís1 sn [At: PRAVILA (1814) XIV/13 / V: (inv) ~més / Pl: ~uri (rar) ~e / E: fr compromis] 1 Intzelegere bazata pe cedari reciproce Si: concesie invoiala. 2 (Jur) intzelegere intre doua sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. 3 Combinatzie concesiva intre elemente (incompatibile) facuta shi acceptata pentru a pune capat unei situatzii (litigioase).

COMPROMÍS1 compromisuri s. n. Intzelegere acord bazat pe cedari reciproce; concesie. ♦ Intzelegere intre doua sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. Din fr. compromis.

COMPROMÍS1 compromisuri s. n. Intzelegere acord bazat pe cedari pe renuntzari reciproce. Adica iar compromisuri? Mai lasa tu mai las eu pina din tocmeala in tocmeala ne intoarcem de undeam plecat. C. PETRESCU I. II 126.

COMPROMÍS s.n. 1. (Jur.) Intzelegere potrivit careia partzile in litigiu se supun judecatzii unor arbitri. 2. Intzelegere acord care se bazeaza pe renuntzari shi pe concesii reciproce. [Pl. suri. / < fr. compromis].

COMPROMÍS s. n. 1. intzelegere acord bazat pe renuntzari shi concesii reciproce. 2. intzelegere potrivit careia partzile in litigiu se supun judecatzii unor arbitri. (<fr. compromis)

COMPROMÍS2 ~uri n. 1) Acord obtzinut prin cedari reciproce; concesie. 2) Conventzie prin care partzile cointeresate apeleaza la un arbitru in vederea rezolvarii unui litigiu dintre ele. /<fr. compromis

compromis n. 1. act prin care cineva ishi supune cauza la judecata unui arbitru; 2. Gram. combinarea sau fuziunea a doi termeni sinonimi: ciuhurez e un compromis din ciuh shi hurez.

*compromís n. pl. urĭ shi e (fr. compromis). Contract pin care doĭ se supun judecatziĭ altuĭa (arbitraj) saŭ ishĭ cedeaza ceva unu altuĭa (transactziune).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

compromís s. n. pl. compromísuri

compromís s. n. pl. compromísuri

compromis suri.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

COMPROMÍS s. concesie. (Nu face nici un ~.)

COMPROMIS s. concesie. (Nu face nici un ~.)

Intrare: compromis (s.n.)
compromis2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compromis
  • compromisul
  • compromisu‑
plural
  • compromisuri
  • compromisurile
genitiv-dativ singular
  • compromis
  • compromisului
plural
  • compromisuri
  • compromisurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

compromis, compromisurisubstantiv neutru

  • 1. Intzelegere acord bazat pe cedari reciproce. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: concesie
    • format_quote Adica iar compromisuri? Mai lasa tu mai las eu pina din tocmeala in tocmeala ne intoarcem de undeam plecat. C. PETRESCU I. II 126. DLRLC
    • 1.1. Intzelegere intre doua sau mai multe persoane ori state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.