compromís¹ sn [At: PRAVILA (1814) XIV/13 / V: (inv) ~més / Pl: ~uri (rar) ~e / E: fr compromis] 1 Intzelegere bazata pe cedari reciproce Si: concesie invoiala. 2 (Jur) intzelegere intre doua sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. 3 Combinatzie concesiva intre elemente (incompatibile) facuta shi acceptata pentru a pune capat unei situatzii (litigioase).