FRÍGE frig vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (in special carne sau peshte) prin expunere directa la actziunea focului (in frigare pe gratar etc.); p. ext. a praji in tigaie. ◊ Compus: (fam.) frigelinte s. m. invar. = om avar zgarcit harpagon. 2. Tranz. shi refl. A(shi) provoca o durere vie o arsura la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inima sau ai frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie usturatoare; a provoca cuiva o mare suferintza morala. ♦ (Despre altzi agentzi decat caldura; adesea fig.) A provoca o senzatzie usturatoare (asemanatoare cu cea cauzata de o arsura). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbintzi) A iradia caldura mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se pacali a se inshela a ramane pagubash. [Perf. s. fripsei part. fript] Lat. frigere.

frige [At: DOSOFTEI V. S. 20/2 / Pzi: frig / E: ml frigo ere] 1 vt A prepara un aliment (in special carne sau peshte) prin expunere directa la actziunea focului (in frigare pe gratar etc.). 2 vt (Pex) A praji in tigaie. 3 smi (Fam; ic) ~linte Om avar. 4 vt (ivr) A tortura prin actziunea focului sau a fierului inroshit in foc. 5 vt (Pfm; fig) A bate tare (producand o durere asemanatoare arsurii). 67 vtr A face sa sufere sau a suferi o durere vie o arsura la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte Si: a (se) arde. 8 vr (Fam) A suferi o arsura din cauza expunerii indelungate la soare Si: a se arde. 9 vt (Ie) A ~ (pe cineva) la inima sau ai ~ (cuiva) inima A provoca cuiva o durere vie profunda. 10 vt (Iae) A provoca cuiva o mare suferintza morala. 11 vt (Adesea fig; d. altzi agentzi decat caldura) A provoca o senzatzie usturatoare (asemanatoare cu cea cauzata de o arsura). 12 vi (D. corpuri fierbintzi sau d. soare) A iradia caldura mare Si: a arde a dogori. 1314 vtr (Fig; fam) A (se) inshela (mai ales la cumparaturi). 1516 vtr (Fig; fam) A (se) pacali. 17 (Fig; fam; gmtz; ie) Bea de ~ Bea foarte mult.

FRÍGE frig vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (in special carne sau peshte) prin expunere directa la actziunea focului (in frigare pe gratar etc.); p. ext. a praji in tigaie. ◊ Compus: (fam.) frigelinte s. m. invar. = om avar zgarcit harpagon. 2. Tranz. shi refl. A face sa sufere sau a suferi o durere vie o arsura la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inima sau ai frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie usturatoare; a provoca cuiva o mare suferintza morala. ♦ (Despre altzi agentzi decat caldura; adesea fig.) A provoca o senzatzie usturatoare (asemanatoare cu cea cauzata de o arsura). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbintzi) A iradia caldura mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se pacali a se inshela a ramane pagubash. [Perf. s. fripsei part. fript] Lat. frigere.

FRÍGE frig vb. III. 1. Tranz. A expune un aliment (in special carne shi peshte) direct actziunii focului (in frigare pe gratar pe jar) pentru al face bun de mincat. V. praji pirjoli perpeli. Ii plac pui de cei mai tineri mie insami plac shi de ishti mai batrini numai sa fie bine friptzi. CREANGA P. 33. Una cu vin il stropea Una carne cai frigea. JARNÍKBIRSEANU D. 52. ◊ Absol. Fulga masa cashi gatea Miei de piele cai jupuia; Care prin frigari frigea Care prin caldari fierbea. ANT. LIT. POP. I 258. ◊ Refl. impers. Ci mish frige un berbece; Dar nul frige cum se frige Cil infige in cirlige SHil intoarce prin belciuge. ANT. LIT. POP. I 54. 2. Tranz. (Despre foc soare sau un obiect care radiaza caldura mare) A provoca senzatzii de arsura urmate uneori de o rana. Soarele palea asha de cumplit de te frigea. SBIERA P. 208. Luatzi seama k va frigetzi. ALECSANDRI T. I 293. Cine sa fript cu ciorba sufla shin iaurt. ◊ (Despre altzi agentzi decit caldura) Venea un vint aspru care frigea obrazurile k un brici rau ascutzit. SADOVEANU O. VI 123. Lacrimile i frig obrazul. VLAHUTZA O. A. 139. ◊ Fig. Fata il desfacu [biletul] tremurind: hirtia i frigea degetele. SADOVEANU M. C. 142. Privirile lor staruitoare il frigeau. REBREANU R. I. 145. ♦ (Despre oameni) A atinge (ceva sau pe cineva) cu un corp fierbinte provocind o arsura; a arde. Luind pe rind andrelele inroshite in foc i fripse catzeii de turba de pe dosul limbii. HOGASH H. 28. ◊ Fig. (In legatura cu inima considerata k sediu al sentimentelor shi senzatziilor) Strashnica femeie bre Vasile... Ma fript la inima ma gatit! SADOVEANU O. I 467. Ea de mica ma iubit SHi mare ma parasit Inimioara rau mia fript. ANT. LIT. POP. I 381. Mo fript la inima nu alta. SHEZ. II 74. ♦ Refl. A suferi o durere vie la atingerea cu focul sau cu un obiect fierbinte. Jucatziva cu focul daca vii voia sa va frigetzi. NEGRUZZI S. III 14. 3. Intranz. (Despre corpuri fierbintzi) A iradia caldura mare; a arde a dogori. Soarele frigea acum in mijlocul cerului. PREDA I. 148. 4. Refl. (Familiar) A se pacali a se inshela a pagubi. Sa fript: cea cumparat el nu face nici doi bani. ▭ Mam fript! sa gindit Negoitza; dar de zis na putut zice nimic. CARAGIALE P. 95. Forme gramaticale; perf. s. fripsei part. fript.

A FRÍGE frig 1. tranz. 1) (alimente in special carne sau peshte) A prepara prin supunere la actziunea focului (in tigaie in ceaun la gratar in frigare). 2) (fiintze sau partzi ale corpului) A face sa suporte o durere fizica (prin ceva fierbinte). 3) A face sa se friga. 2. intranz. (surse de caldura) A emana radiatzii fierbintzi; a raspandi caldura foarte mare; a arde; a dogori; a parjoli; a parli; a pali. Soarele frige. /<lat. frigere

A SE FRÍGE ma frig intranz. 1) (despre fiintze) Ashi cauza o durere acuta (cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte). 2) fig. A suferi un eshec; a ramane pagubash; a se arde; a se parli. /<lat. frigere

frige v. 1. a coace pe frigare sau in cuptor; 2. a se arde: shia fript degetele; 3. fam. a pacali rau a inshela rau: m’am fript; 4. fig. a cere cu urgentza: a frige pe cineva. [Lat. FRIGERE].

frig sn [At: COD. VOR. 96/1 / V: (pop; 521) ~ura sf / Pl: (521) ~uri (ivp) ~ure / E: ml frigus oris] 1 Temperatura scazuta a mediului ambiant care da senzatzia de rece. 2 Senzatzie de rece provocata de temperatura scazuta a mediului. 3 (Ie) A nui face nici (sau a nui tzine nici de) cald nici (de) ~ Ai fi indiferent. 4 (Fig; is) ~ul mortzii sau frig de moarte Emotzie violenta (insotzita de fiori) prin care trece cineva in fatza unui pericol mare. 5 (Pop; lpl) Temperatura ridicata a unui bolnav Si: febra (1) (pop) fierebintzeala (6). 6 (Mpp; lpl) Frisoane. 7 (Mpp; lpl) Malarie. 8 (Pop; pex; lpl) Orice boala insotzita de febra mare shi frisoane Si: (ivp) miatza. 9 (Mpp; is) ~uri de cap Meningita. 10 (Mpp; is) ~uri de creshtere Febra provenita din creshterea prea accelerata a copiilor. 11 (Mpp) ~uri de lapte Febra temporara a lauzelor. 12 (Mpp) ~uri de stomac Febra gastrica. 13 (Mpp) ~uri gabene Boala infectzioasa caracterizata prin ingalbenirea pielii. 14 (Mpp) ~uri porceshti Numele unei boli cu febra nedefinita mai indeaprope. 15 (Mpp) ~uri putredesau friguri rele Impaludism. 16 (Mpp) ~uri tifoide Febra tifoida. 17 (Fig; lpl) Pasiune violenta Si: patima. 18 (Fig; lpl) Stare de nelinishte de agitatzie puternica. 19 (Fig; lpl) Emotzie. 20 (Pfm; ie) A baga (pe cineva) in ~ A se rasti la cineva. 21 (Iae) A amenintza pe cineva.

2) frig fript a fríge v. tr. (lat. frigere frictum it. friggere [de unde sirb. frigati shi prigati] pv. fr. frire cat. fregir sp. freir pg. frigir. Fripseĭ fripseshĭ). Coc prajesc (in frigare pe gratar in cuptor saŭ in tingire) vorbind de carne: a frige o gaina. Fig. Pacalesc pirlesc inshel la pretz: m’a fript Jidanu cu stofa asta. V. intr. Am o temperatura foarte inalta: feru inroshit in foc frige. Am arshitza in corp: obrajiĭ acestuĭ copil bolnav frig. Fig. Am un pretz exorbitant: marfa asta frige. V. refl. Ma pirlesc ma ard: am pus mina in foc shi m’am fript. Fig. Ma inshel la pretz orĭ in altceva platesc prea scump: m’am fript cu aceste haĭne. A te frige un lucru la inima a te intrista foarte tare. A minca fript pe cineva al ucide orĭ al nimici in ceva al infringe.

frigecine shi frigelínte m. pl. tot asha. Fam. Mare avar.

fríge (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. frig imperf. 3 sg. frigeá perf. s. 1 sg. fripséi 1 pl. frípseram; ger. frigand; part. fript

fríge vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. frig imperf. 3 sg. frigeá perf. s. 1 sg. fripséi 1 pl. frípseram; ger. frigand; part. fript

FRÍGE vb. 1. v. praji. 2. a (se) arde. (Mam ~ la deget de la plita.) 3. v. arde.

FRÍGE vb. v. ademeni amagi incanta inshela mintzi momi pacali prosti purta trisha.

FRIGE vb. 1. a praji. (A ~ un aliment in ulei.) 2. a (se) arde. (Mam ~ la deget de la plita.) 3. a arde a dogori a pirjoli (pop.) a pripi a zapushi (inv. shi reg.) a pali a prigorl. (Soarele ~.)

frige vb. v. ADEMENI. AMAGI. INCINTA. INSHELA. MINTZI. MOMI. PACALI. PROSTI. PURTA. TRISHA.

fríge (fríg frípt) vb. 1. praji. 2. A coace. 3. A arde a face scrum. 4. A pune la foc (pentru a tortura). 5. A bate a altoi a ciomagi a face praf. 6. A arde a fi fierbinte. 7. (Refl.) A se arde a se praji. 8. (Refl.) A se pacali a ramine pagubash. 9. (Refl.) A pierde. Mr. frigu fripshu fripta; megl. frig frish fris. Lat. frῑgĕre (Pushcariu 648; CandreaDens. 642; REW 3510; DAR) cf. alb. fergoń (Philippide II 643) it. frigere prov. fr. frire cat. fregir sp. freir port. frigir. Der. frigare s. f. (vergea de fier in care se infige carnea spre a fi prajita) cu suf. are k vinzare crezare (analogia cu gratar care o propune DAR nu constituie o explicatzie suficienta; dupa Pushcariu 650 din lat. *frῑgalis; dupa CandreaDens. 643 de la un lat. *frῑgaria); frigaruie s. f. (carne taiata in bucatzi mici shi fripta la frigare); frigari vb. (a infige; refl. pop. a fi stapinit de dorintza); frigatoare s. f. (frigare; Trans. plita de gatit); infrigari vb. (a infige); friptoare s. f. (Trans. Banat arshitza caldura excesiva) de la part. fript cu suf. oare; friptura s. f. (carne fripta) cu suf. ura cf. bautura cautatura corcitura etc. (dupa MeyerLübke Rom. Gramm. II 492; Pushcariu 654; CandreaDens. 654; REW 3508 shi DAR din lat. frῑctūra cf. mr. friptura shi frῑxūra › fr. fressure; insa aceasta ipoteza nu este necesara); fripturist s. m. (persoana care profita de politica pentru interese personale); fripturism s. n. (politica a propriului interes).

FRÍGE vb. III. In gastronomie mod de a prepara in special carne dar shi alte alimente prin expunere directa la radiatzii calorice in diverse feluri: la frigare = bucatzi de alimente sau un animal intreg sunt infipte pe o vergea de lemn sau de metal; la protzap = pe o vergea sprijinita de doua cracane; la gratar = pe un gratar deasupra unor carbuni incinshi la flacara de gaz sau pe un gratar electric; anumite alimente pot fi fripte direct pe jar iar din carne se poate face friptura la cuptor aceasta fiind din punct de vedere tehnic de fapt o coacere.

frige frig I v. t. 1. a pacali. 2. (obs. d. barbatzi) a avea contact sexual cu o femeie. II v. r. 1. a fi patzit a se pacali. 2. (obs. d. femei) a avea contact sexual cu un barbat.

a o frige la normal expr. (detz.) a face ceva cat se poate de bine.

frigeo! expr. (detz.) pleaca! dute!