fríge (fríg frípt) vb. 1. praji. 2. A coace. 3. A arde a face scrum. 4. A pune la foc (pentru a tortura). 5. A bate a altoi a ciomagi a face praf. 6. A arde a fi fierbinte. 7. (Refl.) A se arde a se praji. 8. (Refl.) A se pacali a ramine pagubash. 9. (Refl.) A pierde. Mr. frigu fripshu fripta; megl. frig frish fris. Lat. frῑgĕre (Pushcariu 648; CandreaDens. 642; REW 3510; DAR) cf. alb. fergoń (Philippide II 643) it. frigere prov. fr. frire cat. fregir sp. freir port. frigir. Der. frigare s. f. (vergea de fier in care se infige carnea spre a fi prajita) cu suf. are k vinzare crezare (analogia cu gratar care o propune DAR nu constituie o explicatzie suficienta; dupa Pushcariu 650 din lat. *frῑgalis; dupa CandreaDens. 643 de la un lat. *frῑgaria); frigaruie s. f. (carne taiata in bucatzi mici shi fripta la frigare); frigari vb. (a infige; refl. pop. a fi stapinit de dorintza); frigatoare s. f. (frigare; Trans. plita de gatit); infrigari vb. (a infige); friptoare s. f. (Trans. Banat arshitza caldura excesiva) de la part. fript cu suf. oare; friptura s. f. (carne fripta) cu suf. ura cf. bautura cautatura corcitura etc. (dupa MeyerLübke Rom. Gramm. II 492; Pushcariu 654; CandreaDens. 654; REW 3508 shi DAR din lat. frῑctūra cf. mr. friptura shi frῑxūra › fr. fressure; insa aceasta ipoteza nu este necesara); fripturist s. m. (persoana care profita de politica pentru interese personale); fripturism s. n. (politica a propriului interes).