FRÍGE frig vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (in special carne sau peshte) prin expunere directa la actziunea focului (in frigare pe gratar etc.); p. ext. a praji in tigaie. ◊ Compus: (fam.) frigelinte s. m. invar. = om avar zgarcit harpagon. 2. Tranz. shi refl. A(shi) provoca o durere vie o arsura la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inima sau ai frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie usturatoare; a provoca cuiva o mare suferintza morala. ♦ (Despre altzi agentzi decat caldura; adesea fig.) A provoca o senzatzie usturatoare (asemanatoare cu cea cauzata de o arsura). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbintzi) A iradia caldura mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se pacali a se inshela a ramane pagubash. [Perf. s. fripsei part. fript] Lat. frigere.