FATZUÍ fatzuiesc vb. IV. Tranz. 1. A netezi a lustrui suprafatza unui obiect (prin cioplire prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafetzei) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala aplicata pe un element de constructzie. 2. (In industria tabacariei) A curatza pielea de ultimele impuritatzi ramase dupa cenusharit. 3. Fig. (Pop.) A palmui pe cineva. Fatza + suf. ui.

fatzui vt [At: ODOBESCU S. II 513 / V: fetzui / Pzi: ~esc fatzui / E: fatza + ui] 1 A netezi suprafatza unui obiect. 2 A lustrui suprafatza unui obiect. 3 A polei. 4 (Pgn) A da un aspect frumos (suprafetzei) unui lucru. 5 (Pfm; fig) A palmui. 6 (Pfm; fig) A bate (peste fatza) pe cineva. 7 (Reg; fig) A lucra in graba superficial. 8 (Spc) A netezi tencuiala ashternuta pe un element de constructzie. 9 (Tab) A curatza pielea de ultimele impuritatzi ramase dupa cenusharit.

FATZUÍ fatzuiesc vb. IV. Tranz. 1. A netezi a lustrui suprafatza unui obiect (prin cioplire prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafetzei) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala ashternuta pe un element de constructzie. 2. (In industria tabacariei) A curatza pielea de ultimele impuritatzi ramase dupa cenusharit. 3. Fig. (Pop.) A palmui pe cineva. Fatza + suf. ui.

FATZUÍ fatzuiesc vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte) A netezi prin cioplire frecare etc. Timplarul fatzuieshte scindura cu rindeaua. ◊ Absol. Artishtii lui Neagoie Basarab scormoneau ferecau fatzuiau shi scliviseau subtzire cu daltitza. ODOBESCU S. II 513. ♦ A netezi tencuiala pe ziduri sau pe peretzi. 2. (In industria tabacariei) A curatza pielea de ultimele impuritatzi ramase dupa cenusharit. 3.. (In legatorie) A faltzui. 4. Fig. (Popular cu privire la o persoana) A bate a palmui (peste fatza). Il luara din nou la tirbaceala. Umbla prin miinile lor de la unul la altul k o minge. Il mai fatzuira il mai trudira de credeai k se pierde prin miinele lor. ISPIRESCU L. 108. Varianta: fetzuí (la TDRG) vb. IV.

A FATZUÍ ~iésc tranz. 1) (suprafetze) A face sa devina neted shi frumos (prin diferite operatzii). ~ un perete. 2) (piei dupa tabacire) A curatza de impuritatzi. 3) fam. (persoane) A bate cu palma peste fatza; a palmui. /fatza + suf. ~ui

A SE FATZUÍ ma ~iésc intranz. fam. A face (concomitent) schimb de palme peste fatza (cu cineva). /fatza + suf. ~ui

fatzuì v. 1. a netezi a lustrui; 2. fam. a bate: il mai fatzuira il mai trudira ISP. [Lit. a da o fatza frumoasa].

fetzui vt vz fatzui

FETZUÍ vb. IV v. fatzui.

faltzuĭésc v. tr. (rus. falcevátĭ pol. falcować d. germ. falzen id. d. falz indoitura de coala). Indoi (coalele tiparite). SHi fatzuĭesc (supt infl. luĭ fatza).

1) fatzuĭésc V. faltzuĭesc

2) fatzuĭésc v. tr. (d. fatza). Netezesc lustruĭesc vorbind de scindurĭ cind le tragĭ la rindea a doŭa oara. Fig. Iron. Bat (lovesc) pe cineva. SHi fe.

fatzuí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. fatzuiésc imperf. 3 sg. fatzuiá; conj. prez. 3 sa fatzuiásca

fatzuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. fatzuiésc imperf. 3 sg. fatzuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. fatzuiásca

fatzui (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. fatzuiesc conj. fatzuiasca)

FATZUÍ vb. 1. v. drishcui. 2. a netezi a nivela (pop.) a obli. (A ~ un perete.) 3. v. lustrui.

FATZUÍ vb. v. gelui palmui rindela rindelui.

FATZUI vb. 1. a drishcui. (A ~ tencuiala de pe zid.) 2. a netezi a nivela (pop.) a obli. (A ~ un perete.) 3. a lustrui. (A ~ un obiect neted.)

fatzui vb. v. GELUI. PALMUI. RINDELA. RINDELUI.

fatzuí fatzuiesc vb. tranz. A netezi suprafatza lemnului prin cioplire. Din fatza + suf. ui (Scriban DEX MDA).